inhalaţii cu ovia

APOI A VENIT 30

2012-01-11T04:08:00.008+02:00

In trecere ascultata din nou muzica undeR/rock/electro de anii 90 rusesc: ALIEN PAT HOLMAN,NOCHNOI PROSPECT,Roman Lebedev,SPIES BOY.
vazut filme. aproape de o integrala Kim ki duk. am retinut breath si dream. poetice. rupte. limpezi. frictionate. pe secvente luate magistral. dream a fost o revedere cu ochii de acum, FATA DE ANUL TRECUT CAND ERA CEVA CEATA IN MOMENTUL VIZIONARII (probabil ceva lacrimogene scApate de maini nAstrusnice pe fereastra). spus simplu pentru a nu deveni complicat ohh limbajul lu kim ki duk loveste scurt in plex. aia poate fi zona. sau tampla. usor... in crestere asemeni unei batai in clopot cu mana unui calugar exersat.
apoi papusa animata a lui H.KOREEDA/AIR DOLL. poezie pe paine. gradata. pana la moartea papusii intre gunoie.si cum este sa te simti dezumflat cu propria mana ucigasa.ganduri despre un posibil viitor ciudat al cyborgilor cu fata umana.
am citit din volumul lui vali VAL AMATORIA - /tu imi ziceai ca trebuie sa-mi schimb trecutul/ tu ridicai tonul la mine/eram atent la scrumul tigarii sa vad cat/il pot tine/tarziu in noapte,facandu-mi cafea,fumand,/am scris pe un prospect la passiflora /aceste randuri/.-

apoi a venit brusc 30. lucratura. poate.ceva mai vechi reprelucrat in noapte.

30.
a pregatit fiecare arma atent la detalii
a adormit cu ele in brate intins pe masa cu masina de scris
a sters de praf fiecare ustensila
le-a inventariat nopti in sir ca pe niste carti din biblioteca.

indiferent
ce se va petrece va iesi nerabdator in strada
nu va conta cati vor cadea.

cineva ii va numara
si
va transmite mai departe.

apoi va urma oprirea tremuratului degetelor pe masa
unde lumina ii patrunde puternic sub fiecare unghie.

Demisolul /1/- PISICOSUL (REMIXURI)

2011-10-09T06:57:00.006+03:00

MASCA-LSD
HURMUZA-BUDHA
MASA (ordine aleatorie)

DEMISOLUL in variante remixate. un text care intra deja in mici experimente pentru o posibila piesa de teatru. un text cu anexe si functionalitati multiple inca in desfasurare. cu personaje surprinzatoare care cu greu capata forma si voci definitive. nu vor.
sunt in permanenta miscare. incerc sa le opresc din toata aceasta fuga.si apoi intervine partea de interstitii, subsoluri, anexe cu rulvisele care capata si ele foarte repede autonomie. rulvisele personajelor devin complementare,schizoide,ajutoare pentru viata propriu-zisa a personajelor, bombe cu explozie intarziata si victime in planul oniric. subsolul respira prin toti acesti plamani in acelasi timp.
primul pe lista - PISICOSUL.

PISICOSUL

1.
pisicosule ne era foame
ne era mereu foame
dimineaţa între dimineaţă şi prânz la prânz seara la miezul nopţii după miezul nopţii
şi ne era teamă că o să murim de foame
şi nimeni nu o să mai ştie de noi
puteam să putrezim blocaţi în demisol cine ştie cand ei ne vor găsi după o lună întinşi în patul cu arcuri de fier cu gurile ranjite ultimul zâmbet contează pentru posteritate pentru masca mortuară şi ne vor îngropa ca pe nişte eroi cu medalii post-mortem trimise familiilor pentru rezistentă în tranşee
soldaţi ai nimănui
dintr-o armată decimată de păduchi.

demisolul era siberia noastră dragă câmpul de luptă al altei lumi
groapa unde ne aruncam pământ până la glezne apoi până la genunchi şi tot aşa
sudoarea ne-o strângeam în sticla de plastic coca-cola pe care o luasem cu noi în caz de urgenţă
strângeam pământ şi apa până la gât şi apoi vorbeam cu limba plină de ţărână
cu capul injectat de vise deliram
într-un cântecel al zonei
adormeam unul în somnul altuia obosiţi şi fericiţi nopti in sir.

2.
este atâta euforie în vorbele noastre
ca să ne treacă
cumpărăm ceva parizer cu suta de grame iar tu începi să râzi ca prostul de parcă am fi câștigat la loto marele loz
avem mâncare băi spuneai tu
avem nu?
avem lozul roz câștigătorul tragerii extra trecem pe viata extra de azi iar mâine îl ridicăm de la chioșc ne-am scos
nu avem nimic deșteptule!

faci cinste?

fac cinste cincizeci de ani de acum înainte și încă douăzeci cu uischi bere si somon
redecorăm demisolul după ce îl cumpărăm de la coana negociem la sânge îl scoatem ieftin
sau mai bine nu-i dăm nici un ban
nu vezi că vrea să scape de el de șobolan de păienjeni de becul care nu face niciodată lumină pe hol?
iubește doar banii noștri
floricelele pe care i le-am vărsa în cap când întinde mâna să ia din castron
dar noi zambim și mai punem de încă o tigaie
vă place doamna?
vă place nu?
pentru ea doar pentru ea
facem floricele cu brânză de vacă turnăm în pahar vinișor de la buzescu cu puțină apă minerală bucăți de șunculiță de la moldova
sunteți amabili așa zicea
suntem pe dracu!

luăm de la non-stop “nick” o pâine turcească măsline grecești trei
roșii un ardei capia și nes la plic
uneori dimineața tu aduci niște carne friptă de porc mușchiuleț cum spuneai tu ne-a dat domnul numai mușchiuleț și muștar pe lumea asta
stă cu ochii pe noi căci îi suntem cei mai dragi dintre cei urâți condamnații de pe liste
am luat muștar franțuzesc așa îi spui tu cu boabe de muștar de la club
carne furată sau strecurată în rucsacul meu de una din picolitele care mă plac
resturi de la cine știe ce chef de baștani baiiii
trăim ca niște lorzi de pe urma fetelor și băieților de bani gata
mâncăm până la ultima firimitură strânsă de pe masă până la ultima bucată de cărniță tăiată mărunt cât mai mărunt pe tocătorul de lemn
și nu ne trece foamea niciodată nu ne trece
dar mâine ce mâncăm?
când ne trezim dacă o să ne mai trezim ce bem?
sau la noapte ce mancam? pe cine mai? din cine? aaaa?
pisicosule

LANSARE „POEME DE PUTERE” - NINA VASILE

2011-09-05T04:49:00.002+03:00

nina vasile

7 septembrie, orele 18.00

Lansare perfomance

„POEME DE PUTERE”
Nina Vasile
INVITAŢI:
NICOLAE TZONE – Editura VINEA
OCTAVIAN SOVIANY, poet şi critic

- totul se transformă la cea mai mică atenţie –
instalaţie poetică interactivă

UNDE PUBLICUL FACE,
PICTEAZĂ,
CITEŞTE
POEZIE

Participă grupul Atelierului de creaţie „Poezie în viaţă”
colaborează cu obiecte de ceramică
Asociaţia Gaspar, Baltasar & Melchior

BIBLIOTECA ION CREANGA /LANGA MUZEUL LITERATURII ROMANE/
Str.Christian Tell nr.10, Sector 1, Bucureşti
tel.021 5396547, e-mail ic _bmb@yahoo.com

Din prefata volumului "POEME DE PUTERE" al NINEI VASILE-

...Şi ţin să o povestesc pentru că face parte din modul în care văd creaţia poetică iar acest mod de a vedea s-a format în plus într-un context special al existenţei: al unei exersări poetice pe care timp de mai mult de 6 ani am trăit-o nu doar în scrisul poeziei, sau chiar mai puţin cantitativ aici, ci şi în Atelierul de poezie, între 2002-2011 numit şi “Poezie în viaţă”; mult mai recent, în varianta on line, de la distanţa între România şi Spania unde locuiesc în prezent.
Timp de 6 ani, în diferite locuri – Filiala “I. L. Caragiale” din cadrul Bibliotecii Metropolitane, Sala oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor sau de la Muzeul Literaturii Române, un spaţiu disponibil ca şi “casa mea” de la Biblioteca “Ion Creangă”, ba chiar în cadrul Târgurilor de carte din Bucureşti, fie şi pe stradă, s-au întâmplat întâlnirile Atelierului cu seriile de tineri formate prin selecţia în urma Concursului de poezie (a avut şi el 6 aditii). Majoritatea au fost studenţi, unii au trecut ca şi 3 ani prin Atelier, alţii doar un an, unii au debutat la Euridicele lui Marin Mincu, alţii în altă parte, au fost premiaţi, au desfăşurat pe cont propriu propriile lor Ateliere ( cel al lui adrian urmanov de la Râşca ) sau propriile lor prezentări de poezie prin barurile bucureştene ( în Club A Răzvan Ţupa, în Green Hours, Ovia Herbert). Un caz special sunt atelierele ţinute la Râşca în primul an de tabără. Andra Rotaru a fost aici poeta cea mai receptivă la stilul meu de lucru. Ultimele nume de poeţi tineri care au trecut prin Atelier sunt Gabriela Toma, Adrian Diniş, Radu Vancu, Cătălina Matei, fiecare cu propria lui/ei receptare pentru experienţele poetice care veneau dinspre căutarea unui mod diferit de a pune poezia în lume, între oameni. Ceea ce din start nu se reduce doar la un mod de a scrie diferit ci exact la a o pune în lume, de a o prezenta, în volum, dar şi în faţa unui public. De aceea a spune că era un atelier de creative writing nu e suficient, oricum se desfăşura total neconvenţional, cel mai adesea depăşind spaţiul strict al unei camere/săli, căci fiind singuri şi nepăziţi, ne risipeam în toate celelalte disponibile, ieşind inclusiv în curte; după cum nici timpul nu era cel convenţional, căci se termina când nu mai aveam nimic de spus ( dura 4-5 ore) , după tururi de forţă de concentrare în a percepe, a gândi, a scrie fiecare într-un colţ ales al lui. Ascultam muzică sau nu, dar nu lipseau ceaiul şi biscuiţii chiar şi acestea făcând parte din exerciţiile de mişcare mai departe a ceea ce eram..

un vin darkred -raul t. modig

2011-08-19T06:00:00.005+03:00

si modigus aminteste noaptea aceea . clasa a 11-a. prima betie adevarata. modigus ma pastreaza in zona mistica din acea perioada. un alt fel de mistic. varianta mihail misticul. poate. am alunecat de la vinul de frumoasa, tata, vila, frumoasa pe " lipscani" alexandrean . marco si modig sustinand caderea mea. si restul... restul.plimbarea. aida. ce mai faci aida? pascal bruckner si noptile cu broasca sarind pe langa banca pe care stateam. te iubesc ii spuneam, iar ea spunea: lasa ca o sa-ti treaca. da. dar tu? dar ea? aida.
cred ca este prin bucuresti. cred. ca mai este. trebuie sa fie. trecutul este in foto.in filme mucegaite. neschimbat. de accesat cand vrei. sau nu. ii dau telefon. in curand. de la unul public.aidei. unul cu monede/zile. monezile de 1 leu si 3. aerul ala comunist care devine ceva ceva ceva ...peste un oras si o minte incarcata...

un vin darkred

era un vin darkred uleios

în pahare de whiskey

adus de marco de la frumoasa

rece

ne încalzeam la un bec de 100 de wati

în camera fumegând

ascultam

sweet child in time la magnetofon

bam bam bam

mama lui marco ne facea pâine

mâncam cu brânza

karateka ne zicea

ati ajuns în ultimul stadiu de degradare umana

ne sufocam de râs

lacrimam

noaptea

în iarna aia cumplita

mihail misticu savura acest vin licoros

si-si striga zbatându-se ca prins de niste

fiinte nefaste

iubita

aida, aida, striga

mama lui marco era tare bolnava

cum de nu întelegeam

cum de dadeam volumul la maximum

No-no-Notorious Notorious

si ma gândeam la notorii

19

valentin nicolae

era un vin darkred uleios

rece

si mai aprindeam o tigara

si mai mâncam pâine prajita

pe un resou anemic cu sare

citeam osho, ramana maharishi

cu degetele înghetate

camera fumega ca rupta de lume,
de istorie.

rulvis continuum (2)

2011-07-23T19:40:00.011+03:00

hintem perii /2/

planetariumviriux craratrebeziumremiurumixum

acestea sunt singurele cuvinte pe care le-a reţinut.

rulvisul - construct. schelet:

un interviu în faţa unui domn îmbrăcat într-un costum negru lucios. de la o mare firmă. poate un director. nu stie profilul firmei. angajare. reorganizare- aşa a spus domnul.
vărul lui de la brasov sta pe un alt scaun. se pare ca el a intermediat acest dialog. nu trebuie să se faca de râs si să puncteze atent cerinţele scrise pe o foaie cu cerneală rosie. nu inţelege ce este scris pe acea foaie, chiar dacă se apropie să citească. sunt niste mâzgălituri. face parte din probă se gândeste el. ia foaia în mâini şi o apropie de ochi. acum este o foaie albă, nu mai are nici mâzgîliturile văzute cu câteva secunde înainte.
are dreptul la alegerea unei melodii în timpul interviului. apasă tastele- Tord Gustavsen Ensemble (Tore Brunborg / Tord Gustavsen Duo): The Child Within.
bună alegere!spune domnul in costum. vom avea o atmosferă relaxantă în timpul discuţiei.jazzul are proprietăţi terapeutice. noi facem audiţii săptămânale în cadrul firmei. angajaţii noştri se bucură de atenţie şi bună renumeraţie. fiecăruia după merite inventate sau un plus adaos. suntem generoşi. spune el.

plus ce? se gandea el. plus valoare-minus valoare. zero în final. o pâclă-discuţie. fumigenă.câte strategii de rezolvare a nimic. mâna lui îmbucăţită aruncată într-un colţ al camerei pentru urmatorul animal care va trece pe aici.
picioarele tale o fericire!
şi domnul zâmbeşte în fotoliu. are pusă recent toată dantura.îi străluceşte dantura când zâmbeşte. stinge becul şi aprinde o lampă de birou. o lumină gălbuie se răspândeşte în cameră.
domnul se roteste in scaun si continua sa puna intrebari protocolare.pe unde a mai lucrat, ce ii place in general, cum se vede peste nu stiu cati ani etc.

crezi ca nu as vrea sa-ti spun?
crezi ca as vrea sa mai aud?
as putea incerca daca ar trece mai repede efectul pastilelor.
mai bine nu.
ma tine asa de sapte ore.
pronunta apasat cuvinte pe care nu le spui. misca buzele.
mai usor. mai rar.
o sa-ti spun.
mai bine nu.
lasa asa. ramai in fotoliu.

mai vrei?
mai vreau.
lasa-ti mana pe masa de sticla sa se plimbe ca pe un bulevard.
camera ta seamana cu o cusca.
este o cusca mai mare si inca nu avem lanturi. ne putem plimba. inca.
bate vantul de dimineata. am deschis fereastra.
o sa sar.
stau la parter.
ha! nu am ajuns unde trebuie.
mie imi spui? nici eu. nu am luat bilet de intoarcere, asa ca raman o perioada unde am ajuns. intr-o statie extinsa. dincolo de aeroport sunt numai statii de asteptare. poate prind urmatoarea cursa.
daca va trece pe aici.
daca.
o sa stau cu bagajele pregatite.
unde o sa pleci?
nu stiu. ma urc si cobor la ultima statie… sa fiu cat mai departe.
nu poti ajunge prea departe.
cat de departe se poate.
eu as sari.
eu as spune sa nu.
ar fi nimerit sa te rogi pentru un stop cardiac. fara dureri. rapid. sa nu cauzezi probleme celor apropiati.
disparitie higienica.

poate se intampla o metastaza inversa. una a bucuriei. are nevoie de picaturile necesare la ore bine stabilite. livrarile se fac inca cu greutate. va va fi nevoie de o fluidizare a produselor necesare. pentru ajungerea la timp in zone indepartate ale hartii.

ultimul drum. cel mai important. citabil.
arondabil. redifuzabil. inter pretabil.

cand nu-si mai aminteste in ce zi este, in ce luna, in ce an, in ce loc, pentru ce, pana cand…atinge bucuria.
brusc implinit si rasplatit pentru un efort minim. atingerea efectului revigorant al amneziei. apoi
injectare in masa. plan de urgenta guvernamental. prioritati. fonduri. linii de credit deschise peste noapte. se poate.

a face este rulvis. a nu face este un alt rulvis. a privi este o privire rulvisului prin ochii tai. a inchide ochii este un rulvis luat de la jumatate si continuat de un altul in numele tau. a te trezi este rulvis. a dormi este un regal rulvis. continuum.

de ce faci asta?
ca sa nu fac aialalta.
nu faci nimic.
cel mai indicat.
ramai pe loc si privesti lacul, pestii, norii, pisica alba, ideogramele, padurea din departare… singura legatura cu pamantul va fi cu ajutorul barcii.
nu ai nevoie de ajutor.
nici de vasle.
dar poate fi un ajutor la care nu apelezi. un ajutor ipotetic.
bun.
sentimentul ca nu mai este iesire
doar miscari incete pe un perimetru imprumutat
bun
vanatoarea

ar vrea o pierdere. un fel de intrerupere. scurtcircuitare.

vii sa ma mananci? vii sa mananci o felie de pepene? mananca si taci.

erau niste momente intense legate de alte momente intense erau niste oameni care tot incercau sa explice ceva important apoi a aparut o intrerupere a imaginilor nu s-a mai auzit nimic
blurare

cand nu a mai urmat nimic a urmat un fel de tot

bine ai venit ortacule
mai avem o cusca plina de intuneric te vei descurca
o sa-i spuna gara de provincie unde trenurile de marfa vin doar ca sa deraieze cimitir al elefantilor intretinut in stare de functionare
ii pune o bomba si pleaca fara regret
cand se deschid usile
ceva ce seamana cu o eliberare ceva ceva in genul asta
poate mici modificari poate un plan esuat pana la urma insiruiri de acelasi fel mici sapaturi subtrefugii cu cifru incorporat
cumva se va intampla

totul pare o china mai mare sau mai mica
IESE din casa regulamentar incepe sa marsaluiasca face pasii de parada
recita entuziasmat poeme patriotice ce il au in prim plan secund tert pe acel tatuc cu fata rotunda veghetorul zambitorul
ii suna cunoscut
saluta in stanga si in dreapta statuile cu lideri carismatici aparute peste noapte in tot orasul
se indrepta spre cantina comuna unde isi va primi hrana zilnica cu calorii calculate de tatuci
va multumi va merge la munca apoi in fiecare zi ordonat multumit fericit pana la sfarsitul dictat
acesta va sosi intr-o citatie pe o foie alba unde ii va fi scris numarul
de ordine
atunci va stii
aruncat din rulvis cu scaun cu tot

Continuum- rulvis

2011-07-21T11:30:00.010+03:00

/hintem perii/

obsesiile supravietuiesc intemperiilor.
dezorientarilor.

chezas.

moscovitii Alien Pat Holman & N 209 Herbalife part 2 "Ministry of Psycho" 1996. under rusesc.

pastilele puse deoparte. merele verzi cazute in ploaie langa gard. cearceaful. penisul umed pe o patura cu flori portocalii ca un copil in asteptarea jucariei preferate. furtuna si ploaia in rafale.
in rulvis ii spune cel cu interviul la final formule magice. nu era saman.dar ingana cuvinte pe care i-a cerut sa i le repete. le-a uitat din momentul spunerii lui. era la un interviu samanic. continuu rulvis. de neoprit.
angajare samanica. urgenta. cu hartii semnate. si stampile negre. corporatiste.

in mijlocul petrecerii cu cel kurd in baie INSTANBUL SI LIBERTaTEA iluzorie a UNEI ALTE TARI IN CAPUL LUI. inca nu se putea petrece tot. pana la capat.
imi place cand ceilalti sunt intr-o camera apropiata fara sa banuiasca ce este dincolo de dincolo. sau pote nu-i intereseaza.
oricat ar fi vrut amandoi. non-sensul. inadaptarea atingerii. pantalonii aceia rosii si jocul dintotdeuna. un deget pus pe pantec. sfarcurile luate intre degete. nu o sa avem timp. sunt convins. niciodata. de ani de zile nu avem respiratie. alunecat in crapatura. totul facut demonstrativ fara implicare. posedArile petrecute dupA multe sticle de alcool consumate. in alcool inmuiati. cand celalalt a adormit in camera alaturata. fara sa mai vrea sa stie. iti inchipui ca nu se petrece nimic. cand se petrece.
iau ce-mi doresc de la fieacare si apoi plec. a retinut. cand nu mai impui reguli ci doar accepti. un mecanism. cel mai frumos. unul in serie.

mai presus de orice atatarea si nu satisfacerea. panimaiu?

un spatiu unde plutesti intre ape - purgatoriu. ha. vrajeala. cand nu te mai intereseaza ti se spun prea multe in acelasi timp.

ai impartit cu el acelasi mental aceeasi femeie in cort pe nisip in apa si daca o faceam in acelasi timp crezi ca nu era mai interesant? ba da.
la inceput a stat in cealalta camera in intuneric pentru auzirea fiecarui geamat. si cand orice se intampla nu mai are implicare. ecou. reverberatie. ci mi degraba o legatura animalica. dorinta de a mai consuma un nou eveniment in marele sir. a rupe monotonia. tampenia lui a fi altfel si o anume efervescenta.
dezlegi. pentru a nu fi legat. proptit. si in final ucis.
maine poate veni boala. un cancer. definitiv. un accident. sau. sau. tot acolo.

ajungi.

trebuie dinainte sa te simti cadavru. recomandabil. sora lui poate muri in orice clipa.
unchiul dupa moartea sotiei in drum spre casa bunicilor a urinat sange apoi s-a sprijinit de un copac. blocaj renal. prabusire in namolul lunii mai. respiratia gura la gura ce a urmat era de la mort la viu. mortul are controlul. s-a dus repede in cealalta parte. tata a spus ca a fost chemat de sotie dupa ea.
a intrebt-o cand era in biserica stand in genunchi: pe mine cui ma lasi? si i s-a dat raspuns.

nu ar mai vrea sa mai vada pe nimeni. nu ar mai avea ce sa vada.
multumirea cu niste sunete. cu niste peisaje. si niste taceri. mangaierile nu mai necesita maini si nici sentimente. sentimentele incurca cel mai mult.
incurca.
sentimentele sunt construct. discurs.
pune mana. si ia!

Alien Pat. Holman - Choice.

TIMOTEO DOMINGO&SANTORCAZ/ instalatie pohetica in Getafe

2011-06-23T22:19:00.012+03:00

ASTA ESTE POVESTEA UNEI NOPTI de poezie la Centrul de Poezie "JOSE HIERRO" din Getafe. nina undeva langa mine, pe ciment, pe scaune apoi. scaune pentru oamenii care vor sa asculte o poezie de nivel mediu. dar ei au centru-cladire de poezie, ateliere, baga bani in asa ceva. nu stiu daca va exista vreodata macar in bucuresti un centru de poezie unde sa se faca activitati si proiecte dedicate doar poeziei. cu biblioteca, sali, dotare tehnica, revista color lunara etc.
mi s-a parut ca poezia vine din alta parte in acea noapte. nu de pe scena unde recitau o gramada de oameni. ci din becurile care luminau in noapte, aerul plin de aromele unor copaci infloriti, cablurile celor care filmau evenimentul, howl stand linistit pe genunchii mei, berea de la un dozator transbordat acolo la centru,un vanzator de la o taraba care incerca sa ne convinga sa cumparam niste volume de poeme, niste focuri de artificii de la miezul noptii fiesta in getafe, o tipa care vorbea permanent pana cand am inceput sa ma uit la sanii ei insistent,drumul de intoarcere prin getafe la 2.30 impreuna cu inti-peruanul si nina, taurul din intuneric postat intr-o intersectie, rotonda cum spun ei, si multe altele in episodul urmator.
LIMBA SI CULTURA Checiua- memorias de los inkas.

TIMOTEO DOMINGO ( SANTORCAZ)

la prânz „mahou" la doze şi apoi picoteală pe scaunele improvizate din rasigioane. paco-loco repetă ca un automat: să-ţi dau la muie.... bulangiule! apoi rânjeşte spre adi-muie. ţi-am zis-o!
maaaa, spaniol deştept eşti tu la 61 de ani, madrilean cu acte în regulă, chiar dacă san-martin unde are casa este la câţiva zeci de km de madrid, cei din comunidad au sânge de capitală transferat instantaneu, aparţin marii comunităţi printr-o naştere deviată în câmp, tăuraşule, nebunaticule, el care face dragoste cu femeia lui doar sâmbăta, impus se ştie, soţia trebuie să-şi facă datoria măcar odată pe săptămână. me entiendes?...zice el sforăitor, niciodată în cursul săptămânii. niciodata.
toreadorule, şterge-ţi spuma berii scursă pe bărbie şi strânge resturile de jamon într-o pagină de "el pais". voi avea grijă să le arunc apoi în contenedor, să nu putrezească până a doua zi, în ritmul nostru. dacă o zi uiţi să arunci punga cu resturi de mâncare pari un nesimţit /dacă apucă spaniolii să vadă/. nici atâta lucru nu poţi face peon dus? cu 50 de euro la zi, o avere nesperată pentru tine, într-o lume ierarhicscufundata. da. bulangiule! fiu de curvă! impinsule în faţa spatelui. tu mă auzi când nu-ţi vorbesc?
tu mă auzi doar când vrei... şi nici atunci ce-ţi spun. Huruuummm. Humm. Zeitate de noapte, zeitate de zi, ascunsă în unul din holurile vilei, pe jumătate adormită, pe jumătate trezită, dar aflată în plină putere gata sa deschida ochii. ajută-mă!

povestea construcţiei vilei din santorcaz spusă de
adi-muie:
am început în iarna trecută de la baza. fundaţia mai întâi, oho fratelo, am intrat câţiva metri în pământul îngheţat cu picamarul ăla mare, machina grande, oaoaouu! numai să îl ţii în mâini o jumătate de oră fără să faci nimic cu el şi te premiez, dar să dai pământul la o parte de dimineaţă până la prânz şi după, luni la rând?
când trec câteva ore, şi-l laşi din mâini, începi să tremuri singur ca prostu! zici că eşti fără braţe. după primul strat de pământ, am dat de pietriş, şi apoi stâncă nenorocită, mai multe straturi, groase baai... groaseeee... de îmi venea să pun dinamită în ele. ne îngheţa mâna pe mânerul picamarului cu mănuşi în mâini, aici în santorcaz au fost geruri iarna, nu se compară cu madridul ferit. pizda măsii! dar atunci când îţi amorţeau degetele / el închipuia dansul picamarului între degete. învăţat. uitat. şi cum putea să iasă fumul dintre palmele lor în rotocoale albastre spre vârful bisericii catolice din apropiere, miros de tămâie, tămâiere, muşchii franjuri în timpul tremurării, şerveţele roşii întinse pe masă de lemn scoase din rotule încinse, desfăcute ca din nişte conserve cu briceagul lui adi-muie folosit la fiecare masa de pranz si la concursuri de aruncat in zid si lemne ratacite prin obra/, spuneai nu mai pot, apoi venea căldura oboselii peste noi, transpiratia şi uitam de frig. după două zile în ritmul ăla, a treia zi dimineaţă deabia mai mişcam degetele, ne lua o jumătate de oră să ne putem apuca din nou de muncă. începeam de la prima oră să ne frecam palmele până ne luau foc şi băgam genoflexiuni să se ungă încheieturile genunchilor pentru aplecări şi ridicări.
broscoiul-patron ne-a spus de la început, dacă vă aduc maşină pentru a săpa fundaţia mă costă mai mult decât dacă v-aş plăti pe voi la zi, aşa că să-mi spuneţi de pe acum, ce preferaţi? pot da afară doi dintre voi şi aduc maşină. atunci eram patru: eu, paco-loco, george escayola şi gicu-tiganu.
ştii ce-am răspuns? băgam noi şefu până la loc comanda. cui îi convenea să stea acasă? toţi aveau nevoie de bani, era deja începutul iernii şi nu mai găseai de muncă în construcţii.
a urmat izolarea fundaţiei cu tela asfaltică prăjită, încălzită la foc de butelie (un porc le mai lipsea de ars! ), coborâtă cu frânghii în groapa fundaţiei şi data din mână în mână pentru a fi lipită peste ciment. apoi înălţarea zidurilor vilei cu frigul pe noi duşman tăticule, bătea un vânt nenorocit din toate părţile, cred că venea şi din pământ al naibii vant, haha, ce căciulă pe cap mă? ce două perechi de pantaloni groşi pe noi? păreau o copilărie, ziceai nu ai nimic pe tine. eram roza vânturilor în acţiune !
făceam cu rândul, ca să ne mai şi odihnim, ceai cald din două în două ore la o microundă, vai de ea, cumpărată din banii tuturor, apoi îl puneam în termos să ţină fierbinţeala cât mai mult timp. la masa de prânz ne încălzeam tot la microundă o supă, încercam să scăpam într-un fel de frigul nenorocit. dar puteai?

niciodată. doar cât stăteai puţin la adăpost în magazia cu lemne, când ieşeai afară la muncă în câteva minute îţi erau mâinile şi picioarele bocnă.
apoi în fieacare vineri ne premiam şi noi ca baietii cu o fripturică de porc şi mici, apoi bericioaca litrone, eu am adus grătarul de acasă, lemne cărase cu maşină gicu-tiganu şi le ţineam într-un fel de garaj să nu prindă umezeală.
singurul lucru bun aici era că broscoiul-şef trecea odată la o săptămâna sau o săptămâna jumătate în inspecţie, nu ca la lucrările din madrid unde vine în fiecare zi să-ţi dea futaiul, că nimeni nu scăpa de vorbele lui scârboase.
asta era singurul avantaj. uneori ne anunţa fratelo al tău la telefon când venea broscoiul pe aici şi îi pregăteam venirea, să nu ne prindă că stăm cumva, că jar am fi mâncat, asta este în stare să te trimită direct acasă şi când munceşti, şi nu ii convine cât ai băgat, dar să te vadă că stai când vine el să te ia la bani mărunţi, jar mănânci!
oricum se cunoştea ce munceam, dar o făceam în ritmul nostru...

primavara, vara, toamna, iarna si invers... inversari... si macerarile care vin peste tine. si taieturile primite zilnic dintr-un ziar anonim pe adresa ta, unde te tot iscalesti fara sa vrei. cu o iscalitura toti suntem datori, peste semnaturile celorlalti... si ce mai ramane din ce ai fost sa-ti spuna povestea?
si povestea dinaintea povestii?
dar mai ales povestile viitorului care raman cele mai importante de stiut, inainte de a le trai?
la inceput a fost cimentul si apa. si altcineva. care le-a legat pana la timpul inceperii lucrarii. cine era acela? si acela conta. si noi nu am stiut. si noi nu am vazut.
s-a petrecut: legarea la ochi. si dezlegarea. cu o mana. apoi cu cealalta.
soarele insuportabil din gat care nu te lasa sa pronunti nimic, doar sa soptesti. sa ingaimi silabe ce nu par omenesti. poti sa atingi. dar ce atingi?
gandacii rataciti in praful de iulie. soparlele dintre crapaturile caselor si trotuarelor iesite pentru o baie de caldura in razele amiezii. si apoi o zidire treptata intre caramazi, pana nu au mai fost destule picioare, maini si ochi de acoperit. pana nu ai mai avut vedere... si te-ai scufundat in alte ape.
pana ai inceput sa povestesti cu alta limba tot ce urma sa uiti.

pisicosu / preludiu: scamatorie ai ajuns democraţie

2011-06-16T17:56:00.008+03:00

copacul-scorbura din monterprincipe cartier vile de "burgheji" si agentii de paza care fac ture cu jipurile toata ziua pe strazile cartierului sa nu se fure gaura scorburii de copac(ei nu se vad in foto, pentru ca oricum nu trebuie, marturia martorului este pretioasa in acest sens) /comunidad de madrid/.
apoi se zaresc pungi cu merinde de pranz de mancarea trabahadorului in constructii la o lucrare din calle manzanares /madrid/.

pisicosu /cămăşi înflorate/

preludiu:
pentru xiron xin prist prehot da ciorci baslica basileo sau bazileu da biserici din astea moldave apoi ceva sevilia valencia influenta sufism dar cine mai are timp?
în Madrid au schimbat religía cu papa mai presus de god strutocamila de verdad nu mai înţelegi nimic căci nu mai ai cum şi nici nu mai vrei
asta este din altă parte a strazii : ”visele noastre nu mai încap în urnele voastre” boilor plătiţi în altă parte
la extremă apar extreme dai şi crapă nu se ştie cine va da primul poate un “ei” poate un “noi” şi mai apoi ce mai rămâne o să vedem
poezia este un discurs politic
litera este politică da fraierilor singura
armă dinăuntru netrucată faţă de ale voastre perfecţionate puse la punct din spatele instituţiilor sunteţi statui gata să fie fărâmiţate
barrio barrio cartier suburbie calle calle calle religia puternica a străzii nu o pot lua de ar mai învăţa cum muzica asta irumpe face praf asfaltul
şi apoi îi poţi împinge în demisol să înveţe întunericul cum le vorbeşte căci nu învăţa nu învăţa nimic niciodată para siempre
oricum mult fum lacrimogene corazon în bucăţi
vorbesc de constituţie şi democraţie atunci când le sunt ameninţate afacerile sau periclitate vorbesc de lege pentru a le-o impune altora nu lor niciodata lor apar la televizor
scamatorie ai ajuns democraţie

1.
bucuria croieşte cămăşi înflorate de purtat noaptea
pentru tine una pisicosule şi lui alta
nimic de adăugat la cele nespuse doar bănuite
când taci atunci când taci îmi vorbeşti în rest

când taci te înţeleg te ating altfel taci
taci
vorbeşte până nu mă pierd dentro crestează sub piele invocaţia
să o recit o noapte întreagă nu ştim ce alegem dar trebuie să alegem
subsolul ne are şi ne naşte ne iubeşte
intra in mine

prăbuşeală

întors pe o parte în pat te aud ce nu îmi spui
să-mi spui pisicosule ce urmează să spun
înainte de a tăcea să mă respui

sau să lăsăm doar
întinderea degetelor-cârlig spre

masă de stejar unde sunt firimituri de la o prăjitură cu dovleac uitate de ieri şi maşina de scris franţuzească unde se bat în fiecare seară mesajele pentru surzi
ne vor auzi în ultima zi a ultimului an înainte ca deznădejdea să toarne peste noi acid nimicitor uuuauuu

Basincatas Aulaaa Aulaaa şerpii şi întunericul
denderim alma masca pentru gaze
adu-o acum o punem ÎN CAZ de vine altă lume
pune maaaiii masca dau cu gaze în cort nu vezi dar intră în nări
cort în hrubă peste cort moartea gazului nu iartă nu alege

alarmă alarmă

toate se prăbuşesc

noapte după noapte ni se măresc crăpăturile din palmă inventând noile trasee şi pe frunte primim semne năucitoare vei ghici împreună cu mikos toate numerele trimise în somnul ei spre îndreptare

ea le primeşte şi apoi le transformă în acţiuni
fără iubirea-mikos nu aş fi nici jumătate din ce sunt acum
îngropat în ea înlănţuit în gemetele care mă continuă mă scot din amorţeală mă împing afară pe străzi fragil casabil plin de o teamă care poate izbi calmullll unei frunze

în vaginul ei am aflat limba-mamă
şi cum ai putea vreodată să pleci din mine când eu te conţin mi-a spus
nu o să plec
continui să intru în tine până spre capăt
dincolo de capăt primim o răsplată.

2.
călca aerul calca

ne-am găsit ascultători înainte de ai caută
nu în afară
şobolanul oferă punctajul maxim care contează pentru împărăţie
împărăţia de jos este lumea noastră
nimic în plus fuera dentro fuera dentro fuera alege
când creşti să-mi spui de unde te scazi

împărăţia coanei începe de unde începe apoi se transferă în altă parte

să aduci slănină afumată pisicosule cu cărniţă şi ceapă de la tine din cameră
voi desface berile pe tocul de lemn
una o vom păstra pentru venirea celuilalt
lu coană o să-i injectam alcoolul direct în venă
ah nestăpânită matroană a cerului nostru aşa îi place aşa ne place să o vedem mulţumită
relaxată mângâiată în patul cu arcuri
probă cunilingus va fi trecută cu punctaj maxim
începe acum

după injectare întunericul căpăta transparenţe
extragem lapte din sânii lu mikos după ce bucuria pătrunderii i-a schimbat sângele când clitorisul i-a devenit floare şi mă absoarbe în ea iar ejacularea se întoarce de unde a pornit
o forţă cu circuit complet

transferăm
apoi totul
mâncăm slănină cu firimiturile de la prăjitură cu dovleac
facem o burtă-film de privit dinăuntru luni de zile

firimiturile ne rămân în barbă dar le dăm la o parte cu şerveţele

vine
tot ce aşteptăm demult să vină

taci şi vorbeşte acum
tacivorbeste vorbeşte ca atunci vorbesteee.

PISICOSUL /COMA-STOMAC/ SI FIRIMITURI DINTR'O DISCUTIE DESPRE CE VA SA FIE GEN. 2000

2011-06-14T17:35:00.015+03:00

vroiam sa mai spun despre. dar nu. putin da.pe scurt oricum... conferinta lu ioana nicolae despre "literatura ultimilor 20 de ani" din romania. tinuta la icr-madrid acum vreo doua saptamani. mai potrivit era sa discute doar despre grupul de la cenaclul "universitas" /sper sa nu-i gresesc denumirea, condus de cartarescu/, caci oricum doar despre numele de acolo a pomenit in mare. cenaclul lu mincu este vax-albina, proiectele under facute de un cristian incepand din 2000, grupul constanta, proiectele din cluburile bucurestene ale multora din generatie /care nu inseamna literatura, ci mai degraba anti, da/, adica literatura insemna carte sau nu insemna nimic altceva,cica marea "importanta" a editurii polirom (a carei selectie nu aputut acoperi nici pe departe nume care spun ceva din aceasta generatie) si sustinerea generatiei- cand asta a fost incepand din 2004, caci in 2000 nici naiba nu se uita la tinerii autori in afara unor edituri minuscule,despre volume batute la masina de scris si brosuri in regim under, despre importanta site-urilor club literar si hyperliteratura pentru afirmarea promotiei 2000 etc. nimic.omisiune. neglijare. in doua ore si un pic nu se putea vorbi. dar a aparut formula salvatoare a ioanei:"avem o literatura buna cu multe nume importante &talentate..." /citez aproximativ/. ramane ideea transmisa cu mare forta. aia multi , raman multi si neamintiti.
mai mult, cand i-am spus ioanei ca marin mincu chiar a si definit clar si argumentat caracteristicile si diferentele acestei generatii fata de cele dinainte /si multi alti critici apoi/, ca este alta mancare de peste in comparatiei cu cei inaintasi/predecesori, s-a uitat contrariata si a raspuns ceva previzibil ca, (nu-iasa?), cei debutati dupa 2000 sunt un fel de post-optzecisti. buuuun! nici vorba de altceva. si ei sunt ca noi si noi suntem ca ei! /traiasca confuzia permanenta!/ apa de ploaie. de
fapt suntem doar un post la marele post dinainte. traiasca subiectivitatea si felia ei de viata.
instantaneu am facut legatura- politica literara. nu scapam de ea orice am face. un fel de politica se insinueaza peste tot ca discurs si atitudine. cartarescu a fost mai diplomat apoi cand a luat cuvantul, dar in aceasta chestiune de generatie nu l-am crezut nici pe el pana la capat. limitele subiectivitatii mele ma impiedica.

deci

PISICOSUL /COMA- STOMAC/

demisolul ne aruncă în coma-stomac starea ce o vrem
noile extinderi în pereţii hrubelor buum
găuri găuri negre minune prin care trecem câştigători
ca să începem sfârşituri ale unui alt început

pisicosul întreabă: dar ziua când mai soseşte?
dar dimineaţa pe unde intră?
ce este cu ele?
nu mai sunt pentru noi şi noi pentru ele
razele de soare nu vin şi sar peste strada noastră suntem uitaţi ne face bine
vrem liniştea umbrei şi humezeala
aruncaţi într-un foietaj pentru preparare în marele cuptor al coanei

mâncăm ca nişte prinţi o săptămâna fasole albă cu slăninuţă
a două săptămână schimbăm slăninuţă cu mai multe bucăţi de carne tot cu fasole dar colorată fasole americană
urmează cremvusti cu muştar dimineaţă şi la prânz acelaşi fel ce pare altul puţină sare în plus şi schimbă gustul este ieftină apoi ciorbă de varză cu sodă pentru gust condimentat suntem cei mai tari bucătari pe raza unei străzi nimeni nu ne întrece dar nici nu se oboseşte
seara ceaiuri de mentă iar la prânz care pare o altă dimineaţă şi când te înalţi în pat şi te uiţi pe ferestruică este tot noapte şi în cele din urmă servim ceaiuri din pliculeţe transparente aşezate în cutiile verzi cu fotografii de îţi vine să le mănânci de sete
şi cele roşii cu plante din altă lume
le fură mă nici măcar nu sunt plantele din plic ne mint pe faţă noi pe spate şi tot cumpărăm băgam falsuri în noi
şi? ce dacă?

apoi regalul
pungă cu aurolac după inserare îţi rupe timpul în bucăţi strălucitoare alungă gânduri urâte căci ai nevoie de copilărie şi ţi-o aduce brusc pe tavă inhalarea
acuuum în secvenţe tăiate după reţetă iugoslavă foc automat tras în rafale la intervale de câteva secunde ţi se pare că vezi ţi se pare că eşti când nu eşti te recuperezi din zone uitate nu ştiu ei unde să afle bogăţia de unde se poate roade caşcavalul mai şi gataaa
încep primele gurí forte fortissimooo - buuum ţi se despică capul în vârtejuri papagal colorat voodoo pe tragere invocare buuum să ai grijă să nu se răstoarne punga şi tu odată cu ea în cădere din pat cu alt corp multiplicat mai multe mâini pe cimentul rece covorul ferfeniţă spălam la mână apoi până ni se apleacă şi nu vrem asta
lasă aşa am eu grijă sunt pe câmpuri lângă statuia eroului chiar acolo în frumoasă-sat şi soarele este coborât lângă mâna mea mână este dublă întinsă pe pământ vrăbiuţa mă duce spre uşa vechiului conac în zbor că un planor planez planoare hop şi sar prima treaptă la casă au făcut prea multe scari acolo locuiau baştanii comunei în alte vremuri şi timpuri
burghejiii
şi încerc să intru împing uşa veche de lemn reuşesc oho câtă verdeaţă am ieşit din colivie canarul l-am lăsat am ieşit descheiat la gât buum şi unde sunt în lan până la gât aici să rămân de aici să nu mai plec
pisicosu începe se râdă îl inghionteste mângâie picturile lu modigliani le şterge repede de praf cu o cârpă roz băi aia este pentru ochelari lasa limba împleticită mare risipă nu pe iubită lui te rog aia cea cu evantai va fi a mea începe să râdă mai lasaaa aşa pe atunci le spunea nea-obretin burghejiii nenorociţi
aceea cu evantai tu spune că eu revin bineeee
mă iau din mine şi mă aşez în tine pe rând şi cad dar îmi revine ceasul întors buum jos pă ciment cadavru viu mai misca

ţigări ni se dau şi la bucată când nu mai sunt bani de pachet
luăm la tigarusa la bucatica de la non-stopul tiganosului din colţ
cum deschizi uşa eşti direct la el în magazín mai bine îi mutăm sandramaua şi lăzile cu portocale şi banane aicea jos la noi
eu îi zic fraierului stau şi la răcoare avem noi grijă de ele schimbăm regimul alimentar o dăm în corpuri cu proprietăţi ascunse dacă ne supără tiganosul îl pasăm pe mână şobolanului
să-l deguste metodic

buuum buuum cat scrum

ciolane ciolane fără carne par de ajuns fierte şi răsfierte
zat refiert trei zile la rând cafea la mână a două bun şi aşa o altă săptămâna pe care o salvăm şi trecem şi de iarnă asta în plină primvara noroc că este frig să nu putrezim din picioare refrigeraţi
reîncălziţi mâncaţi
trufandale de export gândurile noastre fluture se extind câştigăm când pierdem teren ne înşurubăm în ei şi râdem dansăm în plâns este ocean in noi şi creşte fluturele îşi face loc de veci într-o parte la care nu am ajuns dar l-am trimis pe el

în zbor de recunoaştere

DIALOG- INHALAT CU NINA VASILE (1)- DESPRE POEZIE, PROTEST, ALTA VEDERE

2011-06-09T19:55:00.005+03:00

acum prima parte dintr-un dialog cu poeta Nina Vasile. vor urma si celelalte parti.
nina a publicat anul acesta la editura Vinea al treilea volum de poeme al ei Poeme
de putere (sau totul se transformă la cea mai mică atenţie)

Scurt cv literar al NINEI VASILE:

Nina Vasile ( n. 1969) termină Facultatea de Filosofie în 1997, iar în 2000 Masterul de Teorie a Literaturii, ambele la Universitatea Bucureşti. Din 1997 până în 2007 este bibliotecară la Biblioteca Metropolitană, scrie poeme, eseuri, recenzii, în dispăruta revistă ArtPanorama, Luceafărul, Viaţa Românească, în Biblioteca Bucureştilor, şi pentru o scurtă perioadă, în Adevărul Literar şi Artistic. În 2002 se naşte Maria Alberta Vasile cea despre care se scrie şi în acest volum (POEME DE PUTERE). În prezent locuiesc împreună în Madrid /GETAFE/.

Cărţi anterioare:
“Albert locuitorul”, Editura Pontica, 1997 ( poeme scrise între 1989- 1992)
“Distanţa din miezul nopţii”, Editura Maxim, 1997

DIALOGUL-INHALAT

din prefata ultimului volum al ninei:"În realitate, orice carte scrisă e mai mult decât un obiect de lectură, de delectare intelectuală sau spirituală. Înainte de a fi publicată, are o viată a ei desfăşurată într-o reţea de intenţii, senzaţii, descoperiri, trăiri, între ea şi autor, o reţea care nu se termină nicidecum după apariţia ei publică ci continuă cu ceea ce se întâmplă în lectorii ei, cu ei."

ovia.herbert - un dialog al anxietăţii cu soluţii de ieşire. cum poate să fie o ieşire literatura, dincolo de discurs, cum devine ea practică ajutătoare în spatiul public (nu în sensul de “produs” de consum, ci ca punct de posibilă transformare pentru cei care intră în contact cu ea, ei-cititorii care pot găsi “miezuri” lucrătoare în paginile unei cărţi)?
poate un fel de manual de “instructiuni”, fără a impune cu forţa, fără a se transforma într-o ideologie. un “ceva” care mai are puterea să mai agaţe oameni vii, neingropati din timpul vieţii si care sunt prinşi în tot felul de automatisme repetate la nesfârşit, ca formă de apărare sau uneori conservare (trăitul în conservă, ascunsul în “conserva”, apartamente-conservă cu termen de garanţie limitat). iluzia că pereţii apăra intimitatea sau o hrănesc /cu toate că spuneam acum câteva zile oarecum contrariul: primele “ceruri” le vezi în camera ta. apoi treci la următoarele ceruri. deja se presupune că ţi-ai învăţat vederea cu un anume mod de a privi, ai exersat-o şi apoi o extinzi în afara cu altă încărcătură personală/.
nina vasile: păi de asta mai pot încă să trăiesc, fiindcă doar în literatură mai cred.

o.h: poate deveni literatura o practică? oamenii se pare că au mereu alte probleme şi alte presiuni venite din zone de un pragmatism obositor. cui vorbeşti în scris sau de cine eşti vorbit? pentru cine scriem?
n.v: pentru noi înşine primii. pentru alţii ca noi. pentru oricine se întâmplă să deschidă cartea.
o.h: textul literar este pentru cel care vrea să iasă, care caută o altă ieşire din ce îl ţine încapsulat în propriul cotidian, însă niciodată nu se ştie ce instrumente are la
dispoziţie pentru încercarea aceasta /oarecum temerară/. nimic garantat. în fond o bâjbâire, pentru că altfel nu se poate, una personală şi apoi răspândită în multe alte spaţii de socializare.
n.v: jocul între ficţiune şi realitate are un punct de mişcare-împreună, un loc unde ceea ce este anticipat şi gândit în text se transformă şi activează în real.

o.h.: trecem printr-o criză socială şi spirituală profundă. poate un nou sfârşit şi început de lume, diagnosticul acesta se va verifica în timp, cu toate că sunt atâtea semne ce vin din toate părţile pentru a confirma ceea ce simţim, ce se petrece acum în Plaza-Sol Madrid (şi pe tot teritoriul spaniol) este doar o parte a “aisbergului” nemulţumirii oamenilor, partea preponderent socială, plus o parte cu infuziuni poetice ca mesaj şi formă de protest. toată această criză are nevoie de răspunsuri şi mai ales acţiuni coerente, de transformare la nivel individual, de grup şi în final la scară unei întregi societăţi. nimic însă se pare că nu ne salvează de la anxietate şi noi forme ale singurătăţii, există o anume neputinţă de a schimba cadrul vieţuirii în cetate. mai degrabă ne multiplicam formele de izolare şi neputinţă ca exprimare comună /comunitară/ faţă de o guvernare devenită agresivă pentru cetăţean /locuitor/. democraţia a reuşit în ultimii ani să se îndepărteze de la însăşi principiile oarecum egalitare de la care a pornit ca formă de guvernare ( împărţirea profitului, deciziile de putere luate etc.). avem parte de poezie-protest şi anxietate perpetuată. un amalgam ce poate deveni exploziv, dar care pe dealta parte poate forţa apariţia unei alte feţe a lumii.
n.v.: pentru că toată substanţa scrisului e în noi, în anxietatea, în disperarea, în zbuciumul nostru.
o.h.: trăim în mijlocul unor întâmplări magice acoperite de praf.
n.v: din toate astea undeva din când în când apar "deschiderile".
o.h: trăim între stări ciudate, ce se succed rapid şi se schimbă ca şi cursul valutar zilnic. suntem de multe ori în mijlocul unei confuzii mascată de “uzante” comportamentale. o schizofrenie căreia îi găsim tot felul de “numiri” ingurgitabile faţă de ceilalţi şi faţă de noi în spaţiul intim. vorbim din mijlocul unei confuzii , dar mereu apar clipele de hiatus, din altă parte, şi revii la poziţie ca în zen. revii la o poziţie-meditaţie pentru a putea rezista. sunt momentele când te forţezi şi îţi porunceşti: intorce-te la postura-salvare oricât de greu ţi-ar fi!
n.v: da. Creatorul este aici ca şi mereu. toţi ştim asta. poate că de aceea simţi atât de acut ceea ce simţi. şi tu si eu.
o.h : mă gândesc la Cortazar care mărturisea că niciodată nu se mulţumea cu ce i se spunea, şi de fiecare data căuta să afle ce nu i se spunea. într-un fel aceasta este căutarea tuturor celor loviţi de “alta vedere”.
n.v: eu chiar o caut intenţionat această “alta vedere”... şi totuşi e alta decât cea a unei preceptii acute a realităţii umane. de asta oricum nu pot să scap. cum şi tu zici. sau poate nu o caut, căci dacă nu aş fi găsit-o, nu aş fi căutat-o
( zicea Noica), şi mi se pare că de fapt, caut doar confirmarea ei maximă, doar povestea acestei vederi în existenţa mea. vezi, există un moment în scriitură când
se întâmplă acel ceva ca şi magic şi scrisul, creaţia aici ... toată lumea se hrăneşte cu tranformarea asta.
o.h.:absorbire de viaţă prin toţi porii… deschiderea aceea sufletească care doare… un şotron în care tot sari şi nu se mai termină niciodata, in cautarea casei cerului… este tipul acela de sondare la nesfârşit în povestea ta trecută, prezentă şi ce închipui ca viitor şi în acelaşi timp în povestea celorlalti.
n.v: păi vezi?
exact asta e şi cu Cartarescu… pentru că mai e ceva.. nu doar ceea ce ai de spus, ci şi o degustare infinită a actului scrierii.
o.h.: apare un fel de placere si dragoste pentru personajele în a căror poveste te pierzi pentru a reveni apoi îmbogăţit pe o “usa din spate” la tine.
n.v: nu neapărat plăcere, ci un fel de adâncire în acest act atât de intim încât nu te mai poţi opri. aici am ajuns deja în zona prozei, dar în poezie, cu diferenţele de rigoare, şi aş putea spune că nu la fel de uşor, se întâmplă la fel: nu doar ceea ce trăieşti scriind şi dinspre scris ( de după ce ai scris), de după efectele în real pentru tine ale scrisului, dar şi practica unui simţ al desfăşurării scriiturii, unul care cred că se dezvoltă exact în măsură exersării, ca la orice instrument în artă. prozatorii care scriu bine, scriu mult. aici nu ştiu dacă şi pentru poezie este valabil...
eu scriu rar şi da, simt uneori că ar trebui să scriu ca şi din reflex, indiferent ce, doar fiind atentă la momentul în care apare mişcarea diferită a cuvintelor, astfel încât sunt la nivelul unei vibraţii, nu a cunoasterii care apare, ci al ritmului mutaţiilor care se petrec “intre” şi cu cuvintele.
uneori simt lumea cuvintelor ca un corp viu cu care interacţionez ritualic... nu ştiu cine pe cine posedă,cine pe cine ia primul în valul în care ne aruncăm împreună: eu şi cuvintele. de multe ori îmi scăpa însă aceasta prindere în val şi merg doar cu ceea ce vreau să spun, convinsă că de acolo de unde VĂD există o "imagine", o întâmplare atât de rară, atât de profundă încât e în stare să prindă
singură limbajul necesar, scriitura vie ( mereu şi una noua, de fapt).

TRAPE /VIETATEA/

2011-05-31T19:55:00.006+03:00

1.INCEPERE DE PETRECERE / IN APROPIERE DE STATIA TRIBUNAL- MADRID/

2.PADURE- POZZUELO/COMUNIDAD DE MADRID/

3.Verdeturi- MONTERPRINCIPE / COMUNIDAD DE MADRID/

TRAPE /VIETATEA/

mirosul vietăţii îi intră în corp devine o prelungire a lui o hartă auxiliară pentru viitoare rătăciri cu ochii închişi
aruncat spre suburbii luminoase ce atacă
părţi fragile

apa caloriferului formează în cameră un ocean unde înoată

poate schimba corpuri după corpuri la alegere
poate uneori
orice.

””
ia forma vietăţii
se strecoară prin bălţi şi plante agăţătoare i se prind de păr
parfum de nămol în nări
când adulmecă un aer încărcat cu de toate

fosfor fosfor fosfor schimbă pielea
acid pe limbă clăteşti gura dai afară repeţi libaţia
atingi uşor ce vei fi şi îţi place

visezi la ziua când îi îţi vor cădea toate crustele
pe asfalt
în plină tăcere descoperit ca un praf răspândit de vânt
în toate colţurile oraşului
părăsit-găsit în aceeaşi clipă

acid acid în aer scăpare fugi!

“””
oasele lui deveneau moi ca ale unui copil atunci când i le mângâia stând întins pe podeaua din baia comună putea să i le rupă dar nu avea curaj şi apoi
muşchii i se relaxau brusc scotea limba să i-o atingă şi să primească mici bucăţi de carne din palma lui
îi era prieten-duşman ca tot ce era afară ca tot ce era înăuntru război
acelaşi blestem făcea parte din amândoi.

îi spunea: tu vrei să mă scapi de tot ce nu vreau să scap tu vrei să mă îngropi unde nu mă poţi îngropa
rămânem între lumi în nici una egali în nici una noi sau invicibili doar pe bucăţi împinşi de la spate
tot înainte înspre marile holuri ale oraşelor
pentru reciclare de rul-visuri

întotdeauna dăm
carnea noastră la schimb pentru o altă hrană mai bună.

TRAPE /FRICA-RADIO.IONCI 1./

2011-05-25T19:05:00.009+03:00

frica-radio

el:
am învăţat să duc mâna la gură şi înapoi pe genunchi
o fac regulamentar
fara ordine de sus-jos
de jos-sus.

stau întins in pat când îmi încep războaiele…
aud paşii coanei când coboară
pentru a mă întreba prostii în colanţii ei strânşi pe picior.

stă proptită în uşa camerei
vrea atingere
dar eu i-am promis-o şobolanului care isi face plimbările noaptea
intre baia vechilor servitori si wc.

n-ar pune un bec în plus să vedem drumul spre baia comună
n-ar uita nici o lună să ceară chiria.

nu pot ieşi singur din somnul de noapte

ea deschide gura
şi-mi aruncă rugăminţi într-un colţ al camerei
si acolo raman pentru totdeauna
sa se descompuna.

coana îşi mângâie sânii
îmi tot vorbeşte de slujba ei de la radio
radio pe unde joase

daca ai pleca daca ai pleca din vagauna care

mă transportă dintr-un somn în altul
ca pe un copil ascultător

frica-radio frica-radio
stapaneste demisolul si
ne sapa transee despartitoare.

ionci

era o namilă de om coborâse în fortăreaţă
într-o noapte de iarnă
cioc-cioc în geamul de aerisire care era gata să se spargă peste mine

nu a mai avut de ales l-am primit în cameră
am desfăcut berile aduse de ionci
el stătea pe patul cu arcuri iar eu îl ascultam înlemnit

o să-ţi spun de ce m-am întors în buncărul asta împuţit puţin mai târziu poate prea târziu pentru tine
aşa este în moartea asta a noastră ca într-o altă viaţă colorată în verde eu am văzut lanuri de porumb cum cresc în secunde acolo unde alţii vedeau doar gropi şi gunoaie dar lasă tot degeaba la ce mi-a folosit
tu poate vroiai să adormi dar nu se poate dormi crede-mă
poate doar cu ochii deschişi dar este greu am exersat când am stat aici nopţi în şir am vegheat forţat prins între lumi blestemate
pe el pe insomniacul şobolan îl auzi toată noaptea de parcă ţi-ar umbla pe sub piele şi ţi-ar lăsa blana lui în gât să te sufoci să nu mai poţi să respiri în momentul când vrei să adormi
îl cunosc prea bine pe duşman
are un pact cu întunericul şi cu toată umezeală care îţi intră aici prin pereţi pentru a te inunda este ca un plămân umplut cu apă şi spart în capul tău hă armată alarmă la miezul nopţii când îţi este somnul mai dulce hahahaa ai prins armata

da si am dat din cap o bere

caporalul căcănarul urlând pe hol ca o labă tristă desteptareeea atenţie pluton ascultă comanda la mINEEE
aveti zeceee numeree pentru echipare unu cinci opt zecee haha inainte marsss haha alti cacati

şi sorela ehee împărăteasa demisolului îi da ordine precise tu îi spui coana acelaşi drac tot o vrăjitoare lucrează lucrează nu se opreşte pe mine m-a făcut cu toate alifiile
urmezi tu

priveşte-mă şi eu sunt aproape un mutant
bag în mine vitamine banane şi bere stafide pentru energizare şi un pumn de pastile nu-ţi spun numele lor ca să nu te înveţi şi tu la prostii nebunule
ajungă răul pe care mi l-am făcut eu
sunt un experiment pregătit pentru alte experimente droguri necunoscute seruri amfetamină injectate voluntar pentru binele umanităţii căcaţi de doctori aveam nevoie de bani şi am ajuns într-un spital din amsterdam eram falit după o ţeapă la o slujbă de rahat şi am picat într-un lot restrâns
eram cobai pentru noi medicamente
cică vindecau cancerul cu ajutorul nostru şi noi vom fi eroii de mâine ai europei haha vom primi recunoştinţă căcat în cap băgat cu furtunul
şi apoi după dozele luate în fiecare zi mă zvârcoleam noaptea între cerceafuri în rezervă până îmi ieşeau ochii pe linoleumul lor spălat de trei ori pe zi
vomitam şi ce nu mâncăm până la fiere şi verde verde pe alb ahaaa astea nu mai erau lanuri de porumb în chiuvetă lor dezinfectată de infirmiere plătite regeşte
cică vroiau să vindece schizofrenia nebunii dracului cu acte în regulă plătiţi de firme farmaceutice pentru tot ce făceau şi ei de fapt înmulţeau răul de mii de ori te schilodeau legal te futeau armonios
nu ştiu câţi au scăpat din lotul meu
câţi au mai ajuns acasă şi câţi îşi mai aminteau că aveau o casă
hahaha casă de piatră s-a dărâmat hahaha dar ea nici nu a fost înţelegi
nişte tâmpiţi şi eu şi mai şi ca ei hahaha
şi ea nici nu a fost haha casaa meea a taaa a tuturorrr
femeia ta a lor a tuturor nuuu hahahahh
dar lasă asta mai târziu

mai ia frate o gură de bere că am cumpărat de la ţiganul burtos din colţ cu consignaţia lui de căcat buticar de ani de zile pe aici îl cunosc ca pe buzunarele mele oooo bucureşti ghenă mă ghenă a tinereţii mele îţi spun eu apoi şi de cluburile de acum câţiva ani găozari lesbiene şi futut psihologic hahah îţi explică tata cum este cu psihologia răsfrântă coaptă şi introdusă în ce haha hă în ce
lasă asta acum

nu mai înghite în sec că nu te omor
hoo stai liniştit eşti un finuţ suntem prieteni
nici nu mă aşteptam să-mi deschizi uşa
dar m-ai simţit tu după primele cuvinte că sunt de al tău
jumătate om mai mult animal hahaha animal adevărat
mai mult anormal m-ai mirosit tu repede că eu sunt o rudă îndepărtată a ta un prieten de peste mari care a venit la întâlnire şi ce dacă nu m-ai recunoscut din prima
ai timp o să ai al naibii o să ai cât timpppp vrei tu
o să fim prieteni garantat nu-mi confirma eu te simt
in mai hart
îmi umbli în urină care mi-a mai rămas haha nu au supt ei tot nu aveau cum hahaha

iată-mă din nou în împărăţie că un fugar care nu şi-a uitat mama coana şi laptele ei îmbătrânit în ghena-ghenelor cu tine tu proaspăt eu vechi şi injectat
noi camarazi de arme

şi ionci nu se mai oprea din vorbit nu se mai oprea
în timp ce picăturile din calorifer cădeau în sticla de plastic
chinezeşte
o simfonie în toată ne-regula ce acompaniau spovedania lui

nu mă mai opresc şi de ce m-aş opri
am alergat că nebunul toată viaţa am trecut ilegal graniţe ungaria austria olanda franţa şi retur ţări de pierzanie m-am prostituat pe degeaba ca să ajung tot aici ca să-mi simt capul care-mi comandă în zeci de limbi viitoare crime
crezi că este greu să ucizi
nu este greu cu injectabil nu este deloc greu
doza care trebuie şi gata
dar vocile din cap
nu mi se mai opresc
îmi trec prin cap imagini care nu-mi aparţin
nu se mai opresc
mi se dă un trecut care nu este al meu ce şmecherie minte învârtită în zeci de direcţii
nu ştiu când m-am căsătorit cu ea la cluj de ce ne-am despărţit acolo sau in alt oraş fiica noastră in amsterdam fugita cu marocanul acela cine ştie când o sa o mai vad... cum crezi ca o fie

şi a luat o pauză scurtă

ce nu o să mai fie
cum crezi haaa

şi-a dus mâinile la ochi şi a început să plângă
namila de ionci

REVOLUSION DE POESIA EN PLAZA SOL. /2/ . INSTALSOL

2011-05-21T00:30:00.010+03:00

manifestatia din plaza sol va continua si maine seara.
chiar daca comisia electorala centrala a interzis-o inainte de alegerile locale din Spania, de duminica.

manifestatia are un aspect poetic. poezia nu poate schimba cu adevarat structura sociala si nu poate prelua puterea politica. ea are putere in interior. lucreaza in zone carora oamenii in general prefera sa le spuna "periferice".

INSTASOL DIN MADRID DA un diagnostic - democratia in aceasta forma este un faliment. schimbat altfel: concentreaza de fapt puterea doar in mana unora. cunoastem cine. si nu mergem mai departe cu argumente si analize.

INSTASOL DE MADRID are utopie. are frenezie. are ritm. te face sa simti strada. si cum spuneau cei din 68 sa simti florile care cresc nevazute sub asfalt.

unii incearca sa profite de utopia LUCIDA a acestei noi generatii a Spaniei.
adica pre numele lor care suna cunoscut pentru romani "Izquierda unida" (STANGA UNITA/. UN PARTID MAI DE STANGA /hahahah! aceeasi ciorba reincalzita/, ca stanga de la puterea Spaniei din ultimii 8 ani. numai ca cei din INSTASOL AU scapat de la inceputuL REVOLTEI POETICE de actuala stanga si dreapta. vor altceva. dar acel altceva ca de obicei... ramane utopic. chiar daca ar avea forma NU SE POATE APLICA ACUM. partidele politice, actualul sistem nu se poate autodizolva. ramane in continuare sa manipuleze si sa promita o lume mai buna. asta ii mentine si hraneste puterea.

miezul poetic al INSTASOLULUI mi se pare insa un acord de saxofon puternic. nemanipulat. o improvizatie care te face atent si te lasa sa participi la ea. un albert ayler dezlantuit, un erich dolphy in transa, UN PINK FLOYD DE POMPEI LIVE.
instalatia poetica comunica cu alte zone obscure ale fiintei.
desteapta sarpele.
loveste capul.
INCALZESTE INIMA! POMPEAZA VIU!

INSTASOL nu poate omora SISTEMUL, DAR poate susura o improvizatie ce misca inauntru!

REVOLUCION DE POESIA EN PLAZA SOL- USIONES MADRID

2011-05-18T16:17:00.010+03:00

INDEMNURI IN PLAZA SOL-USIONES DIN MADRID.

IN Spania numarul somerilor se apropie de 5 milioane. asta pentru a nu socoti numarul emigrantilor din america de sud, centrala si din europa de sud-est bulgaria, polonia, romania,rusia etc., neinregistrati oficial de catre ministerio de trabajo / ministerul muncii/ din spania. vocea din strada devine incandescenta . vocea din strada cere dreptate pentru o criza economica pentru care nu trebuie sa plateasca.
demonstratiile tinerilor s-au raspandit in toata spania in acesta saptamana: Barcelona, Valencia etc. Epicentrul manifestatiilor se pare ca este ca de obicei in capitala imperiului MADRID. Mai exact Plaza de Sol, numita acum de demonstranti plaza de SOL-USIONES. (Piata solutiilor).
Poezia lor coboara inca o data in strada, iar eu nu fac decat sa o notez si sa INGAN odata cu ei. NU MAI EXISTA NATIUNI CI O SINGURA NATIUNE CARE DORESTE ALTCEVA.

TU ESTI PATRIA MEA CAND STAI IN PICIOARE, NU IN GENUNCHI SI LA MILA ALTORA!

SI VOCEA CELOR DIN MADRID PLAZA SOL CARE PARE CA ESTE MAI PUTERNICA (indemnuri scrise in toata piata):

1. PODEMOS SER ALGO MAS QUE LA GENARACION BOTELLON. /putem fi mai mult decat generatia-petrecere/
2. REVOLUCION POR UNA ESPAÑA MAS VERDE Y LIMPIA. /revolutie pentru o Spanie mai verde si curata/
3. NO DEJES QUE MAÑANA LOS MEDIOS CONVIERTAN ESTA REVUELTA EN UN MACROBOTELLON! / NU LASA CA MEDIILE (DE INFORMARE) SA CONVERTEASCA ACESTA REVOLTA INTR-O MACRO-PETRECERE/
4. POR FAVOR NO BEBE ALCHOL AQUÍ! /va rugam nu beti alcool aici!/
5. REVOLUCION SIN ALCOHOL! /Revolutie fara alcohol!/
6. NI P.S.O.E! NI P.P! NI UNOS NI OTROS! NI SE B.B ( Nici Partidul SOCIALIST! NICI PARTIDUL POPULAR (DE DREAPTA)! NICI UNUL NICI ALTUL! NU BEA!
7. NO VIOLENCIA ES FUERZA! / VIOLENTA NU ESTE O FORTA-PUTERE! /
8. LA VOZ ES NUESTRA ARMA! / VOCEA ESTE ARMA NOASTRA!/
9. ENTUSIASMATE! ILUSIONATE! UNETE! / DESTEAPTA-TE! ILUZIONEAZA-TE- ! UNESTE-TE!/
10.EL CAPITALISMO NO SE REFORMA SE DESTRUYE! / DACA CAPITALISMUL NU SE REFORMEAZA SE SCHIMBA – SE DISTRUGE! & (BUDHA A SPUS CALEA DE MIJLOC. SE INTOARCE SUB ALTA FORMA. NOUL CAPITALISM.)
11. QUE NO TEMOS MIEDO! – / NU AVEM FRICA!/
12. NO SOMOS MERCANCIA EN MANOS POLITICOS Y BANQUEROS! / NU SUNTEM MARFA IN MANA POLITICIENILOR SI BANCHERILOR/
13.TOMA LA CALLE! /VINO IN STRADA!/
14. MUEVE EL CULLO Y CAMBIA EL MUNDO!O CALLA PARA SIEMPRE!- /misca-ti curul si schimba lumea sau taci pentru totdeauna!/
15. TU ERES FUTURO EDUCATE! – TU ESTI VIITORUL EDUCA-TE /INVATA!/
16. TU PUEDES!- /TU POTI!/
17. REFORMA A LA LEY ELECTORAL! - / SCHIMBAREA LEGII ELECTORALE!/
18. YO NO VOTO!- EU NU VOTEZ
19. POR TI TAMBIEN LUCHO! – PENTRU TINE DE ASEMENEA LUPT!
20. $ Euro ¨- libertad ??????????

T.DOMINGO (FUENCARALL- VILLAVERDE)

2011-05-15T23:39:00.014+03:00

poem pe asfalt in comunidad de madrid- monterprincipe

parc in villanueva del pardillo

T. DOMINGO

ajuns în mijlocul pieţii lângă calle villaverde scurtătură din fuencarral bulevard prelungit din marea gran via

un ombilic al madridului
punct-forţă de întâlnire al bulevardelor importante din capitala unui imperiu în reconstrucţie unde se împletesc toate limbile pământului într-una singură care le acoperă pe toate şi le lasă să respire în acelaşi timp cu ea pe celelalte ca pe nişte plămâni de rezervă mezcla hombre vie strălucitoare

este ca un şarpe împins spre marile ierburi strecurat spre locuri de întâlnire sueño de metal împletit cu mirosul de porro şi ţigări englezeşti ameţeală dulce şi drum şerpuitor spre inima unui oniric anestezic împărţit în mii de fragmente de pus cap la cap de acum încolo

în plaza unde a ajuns se începe un botellon (petrecere în stradă)
iar el un spectator rătăcit în rândurile din spate ale sălii marelui spectacol
poziţia liber aleasă fluture incepator
strecurat ca din greşeală printre vorbele şi excitaţia celorlalţi scamă pe un pantof negro şi apoi pe altul blanco apoi pe un costum de firmă sandale de fete şi rochii înflorate urcând spre clitoris ascuns între faldurile unui refren flamenco madrileño labii flamenco toca la ghitara uşor cu degetele şi apoi cu vârful limbii dezlănţuit în umezeală ce umple gura cu arome
te mişti ca un peste în ape cunoscute io no tengo no tengo patria
s-a uitat printre ei şi-a schimbat carnea ca să-şi revină într-o minte
pregătită pentru transformare forţată
între străzi oameni rase graiuri hormoni fremătători lângă catedrala catolică cu cerşetor negru pe trepte ajudame señor ajuadame caută cenţii în buzunarul rupt nu mai sunt acum
dar vor fi

stă pe scara fără trepte în echilibru
fiecare pas un urcuş
braţe întinse să nu alunece ca un
cocostârc ce loveşte cu ciocul asfaltul şi sună
a gol

o chinezoiaca trece de la un grup la altul prin piaţa unde ei stau pe trotuar unii lângă alţii în poziţia semilotus poziţia preferată ridicaţi o palmă deasupra trotuarului
ca din întâmplare de vântul maiului primăvăratec
chinezoaica trece cu mai multe baxuri de bere printre grupuri cerveza mahou 250 g cutii verzi cerveza de jengibre ( cu ghimbir)
cerveza inglesa de jengibre în noaptea acesta trebuie să vândă câteva zeci de baxuri
la fiecare cutie nu câştiga mai mult de 40 de cenţi dar ei ştiu prea bine cum se pune cent pe cent fără impozit ban negru peste ban negru în final rezultă o grămadă de euro albă

degetele chitaristului ating corzile ghitarii lângă cel ce bate ritmul intr-o cutie de lemn
odată cu lăsarea serii

melodiile înalţă
melancolia pe vârfuri pentru a trece printre rânduri şi a face prăpăd

într-o zi nu va mai avea mai avea nevoie de aceste cuvinte agăţătoare
în fond cârlige pentru prins nimic
nimicul de atunci-acum distilat în fabrici ascunse
ajungerea la un nimic fără proptele
în definitiv
urcăm pe o scară fără trepte
până când cuvintele pleacă în altă parte

peretele alb al chiliei a fost un gol pentru fixarea privirii
unde a exersat luni de zile forme ale tăcerii
şi ale dispariţiei
a rupt treaptă cu treaptă din scară în timpul urcării
până nu a mai rămas nimic de urcat
doar amintirea urcării
şi apoi nici ea
doar albul peretelui
ca un lac liniştitor de înecare

INTALNIRE CU MEDEEA PE STRADA 11 IUNIE /DIN TARGU-JIU/

2011-05-05T17:34:00.006+03:00

din ciclul dialoguri-inhalate sau drog-dialog /si pare a fi doar un inceput.../
AM INCERCAT UN DIALOG-INHALAT CU MEDEEA IANCU /SOFI/. A IESIT:

1.Unde ai debutat în revistă literară? Revistele literare mai sunt necesare?
În “Timpul” în 2007. Da. Ele păstrează ceva din magia trecutului. Şi recomandă şi întîmpină debuturile. Fără ele s-ar pierde această tradiţie, dar şi bucuria debutantului.
Oricum ele ne aparţin. Cum am fi noi fără ele?
2.Cum arată o lansare de volum ideală pentru tine?
Vie, sinceră. Făcută cu drag. Familiară . Cu muzică în surdină. Autentică. Ca o zi de naştere.
3.Cum ţi se par lansările de carte în România?
Plictisitoare. Oficiale. Pompoase. Artificiale. Nesincere. Fără viaţă. Pline de complezenţe şi meschine invidii.

4. Care este strada cea mai importantă din viaţa ta?
Îmi place mult întrebarea asta. Este una, deşi nu ştiu dacă e cea mai importantă, dar este cea mai dragă. 11 iunie. E cea mai frumoasă stradă din Tîrgu-Jiu.
5. Locuinţa cea mai dragă?
Locuinţa cea mai draga este acel acasă. Spaţiul familiar, cald, înţesat de amintiri. E camera mea de la Tîrgu-Jiu, cu tablourile surorii mele, cu fotografiile de cînd eram mici, cu mirosul nostru intrat în pereţi. Şi mai ales cu lumina de dimineaţă.
6. Locurile tale „personale” din Târgu-Jiu, Craiova, Bucureşti, Cluj (scurtă descriere).
Nu sunt foarte multe. Deşi nu-mi plac parcurile, în Tîrgu-Jiu aveam un loc în care îmi plăcea să mă duc. Era parcul de la Coloana Infinitului care acum arată cu totul altfel. Era un părculeţ intim, semăna cu o livadă. Acum e un parc pentru turişti.
În Craiova îmi plăcea să mă duc în parcul de lîngă blocul în care stăteam. Era un parc părăsit. Parcul din Corniţoiu. Avea alei lungi si totul era uscat, pustiu.
În Cluj încă nu spun. În Bucureşti era Parcul Tineretului. Şi de fapt toate locurile mele intime sunt parcuri…

7.Cum este Parisul tău?
Parisul meu seamănă cu o vitrină. Un magazin de poveşti. În care aş vrea să fiu cu oamenii mei dragi. Şi aici nu ar ticăi ceasul. Şi s-ar cînta la acordeon. La pianine mici.
9.Unde ai pleca din România?
În Franţa sau în Elveţia. Sau oriunde altundeva unde aş putea să învăţ pe cîţiva oameni puţinul pe care îl ştiu.

10. Ce rost mai are poezia astăzi? Ce rost are pentru tine?
Ce rost avea poezia înainte? Ea poate îmblînzi oamenii, îi poate face să viseze. Îi apropie uneori. Pentru oamenii de azi nu mai e important visul. Nu se mai recunoaşte vulnerabilitatea. Azi vrem să avem inimi de piatră, dar la ce ne foloseşte asta de fapt?
Poezia e extaz, e faptul de a fi. Cine nu are extazul, trăieşte degeaba. O ţară cu oameni ignoranţi, e o ţară resemnată, o ţară peste care nu mai trec anotimpurile.
Acum ceva vreme, o prietenă m-a rugat să-i spun un cuvînt preferat. Şi am zis aer. Poezia e aer pentru mine. E viaţa şi bucuria din mine. Ordinea. Nu scriu ca să relatez evenimentele mele cotidiene şi ca să mă descarc de ele. E ceva atotcuprinzător.
11. 5 autori clasicizati.5 autori contemporani.
E destul de greu de spus. Să spun doar cîteva nume care mă interesează în poezia contemporană: Constanţea Buzea, Ion Mureşan, Nichita Danilov, Vlad Moldovan, Dan Coman, Diana Geacăr, Marius Daniel Popescu, A.E.Baconsky, Nichita Stănescu, Paul Celan.
Claisici: Rilke, Rimbaud, Baudelaire, Emily Dickinson, Else Lasker-Schule, John Keats, Esenin.

12. Ce actori români ai vrea să ai într-o piesă a ta?
Pe Marcel Iureş. Pe Irina Vintze. Pe Ozana Oancea.
13. Ce inseamna o piesa de teatru buna?
E una vie, adevărată. De la care iesi schimbat. Un altul. Care-ţi modifica viaţa. Care scoate din tine totul. E dăruire.

14. Ce ai vrea să fi într-o viaţă viitoare?
Scriitoare.
15. Ce-ţi mai fac îngerii?
Sunt un punct de sprijin, conform dicţionarului de vise. Acum aşteaptă să intre într-o piesă de teatru. Adună pastile. Unii sunt pierduţi ca şi Iona. Alţii sunt senzuali.

UN SCURT CV MARCA MEDEEA::

În 1991 am primit cadou de ziua mea o carte de poveşti. Se numea O zi de naştere uitată de Donald Bisset. În ziua aceea m-am apucat să scriu poveşti. În liceu citeam Noica la orele de franceză. Apoi au urmat 4 ani de filosofie.Un an în care am predat. Plăcerea de a forma pe cineva fără a preda. Şi filosofia e o poveste. O poveste iniţiatică.

Scriam despre teatru. Voiam să dau poveştile mele oamenilor. Să-i strîng în jurul meu. Regia de teatru mi-a dat un haos căruia trebuia să-i dau o ordine. Scriam poezie unde apucam. E greu să păstrezi un echilibru între cele două. Mi s-au publicat poeme în reviste: Timpul, Tomis, Tiuk, Viaţa romînească, Tribuna, Dacia literară, Helikon, Familia.

Anul acesta debutez în volum. Divina tragedie.

SI POHEME CU SUFLET DE MEDEEA:

Miniaturi pentru pian

M-arunc în gol
invazie de îngeri purpurii
în tine

Fără aer
Te privesc în ochi
Ia-mi sufletul
Ia-mi sufletul.

N-am voce
din rochia mea neagră
desfaci păpădii.

Taci
şi trupul se destramă
murim în viaţă

Sufletul tău
şi sufletul meu
atotputernic
sprijin

*
Adorm încet
În cer

Trupul îl curăţă
Îngerii

Promit
Să nu am trebuinţă
De nimic

.
Îmi transpiră
Palmele
Rămîn
Maci roşii

Pe piele.

La capăt
Fluturii fac prăpăstii

.
Inima ta de înger
Mă veghează

O lipsă
Un dumnezeu
Fără fiu
O dragoste mare

Muţenie
Cîntecul acesta
Nu îl aude nimeni

*
Îmi ţin îngerul pe piept
Pînă dimineaţa.
Abia răsuflă.

E martie în cer.

Stau pe margine
Privesc în jos
Somnul meu e negru
Ca un fir subţire
Din mohair.

Aici bate vîntul.
Părul meu a acoperit
Plopii. Am o rochie roşie
De catifea. Din buzunare
Îţi cad pastile.

Nu reuşesc să te ating.
Nu mă mişc.

Prohodul Domnului (O ALTA LITERATURA)

2011-04-22T20:41:00.008+03:00

(crucificare. preluata de pe www.decorative.com)

şi noi avem frânturi din ce ar trebui să fie, dar încă nu este din cauza noastră. şi noi suntem frânturi. şi noi tot bâjbâim în căutarea cuvintelor de transformare. înăuntru. mergem poticnit. într-un fel sau altul, vrem să ajungem, tot acolo!
să fim înghiţiţi de adevărata linişte.
când nu vom mai avea cuvinte atunci înseamnă că am ajuns. când liniştea va înfrânge orice contradicţie am ajuns. când vom privi fără să ne încruntăm sau nu vom mai lovi pe la spate aproapele. când celalalt va deveni aproapele nostru în mintea şi inima noastră răvăşită. când va dispărea orice strategie de luptă, apărare, contraatac, repliere, lovitură sub centură.
când vom pluti deasupra oraşelor ca nişte lotuşi ridicaţi direct prin geamuri. când oraşele se vor transforma în grădini şi pământ bun, nu în viitoare cavouri. când nu vom mai avea pentru ce să ne luptăm, deoarece lupta nu ne-a dus nicăieri. când ne vom da seama că cimitirele despart grădinile.
când gândul a tot ce vrem să posedăm ne va arăta adevărata faţă, urâtă faţă!
când nu vom mai vrea să dormim. când vom lupta pentru trezie.
când vom fi treji, ne vom vedea!

Prohodul Domnului / fragmente/

25. Sub pamant apui
Tu, Hristoase, Soare al dreptatii;
Deci si buna Maica Ta, care Te-a nascut,
De dureri se stinge, nevazandu-Te.

26. Iadul s-a-ngrozit,
Datatorule de viata, Doamne,
Cand pradata si-a vazut bogatia lui
Si-nviati pe mortii cei legati din veac.

27. Soare luminos
Dupa noapte straluceste, Doamne;
Iar Tu, dupa moartea Ta, stralucesti mai mult,
Inviind din groapa ca un Dumnezeu.

28. Ziditorule,
Primindu-Te in san pamantul
S-a clatit de frica Ta, Preaputernice,
Si pe morti cutremurul i-a desteptat.

29. O, Hristoase-al Meu!
I-o-sif si Nicodim cu miruri,
Intr-un chip deosebit, acum Te gatesc
Strigand: `O, pamante-nfricoseaza-te!`
30. Doamne, ai apus
Si cu Tine-a soarelui lumina;
Iar faptura de cutremur cuprins-a fost,
Facator al tuturor vestindu-Te.

31. Piatra cea din unghi
O acopera piatra taiata
Si pe Domnul-L pune-n groapa un muritor.
Infioara-te, de acum, pamantule

re (broaste testoase)

2011-04-22T01:51:00.005+03:00

(cugetatorul din getafe)

)re(

frica de a nu călca din greşeală ca un nesimţit pe carapacea lor lucioasă
luminează mai bine ca un neon sufrageria şi se plimbă tibetan pe covorul ros în colţuri
celălalt prăjeşte peşte şi cartofi în bucătărie are un ritm de prodigi minimal wave combinate în ureche îmi place să beau cu el şi să-l ascult după ce tu adormi este prietenul meu bun şi drag după ce pătrunderea succesivă te linişteşte şi somnul îţi este viziune ca într-o carapace a broaştelor

rezistă eroic în viaţa lui separată
a rupt-o cu mintea în două zâmbeşte mult
altfel o parte de inimă şi trei plămâni
ne vorbesc limba
în locul nostru şi se înţeleg
suntem modelul de neurmat
noi am tăiat coaja cartofilor
noi am curăţat de solzi crapul
făcea parte dintr-o înţelegere
să omor şi să omoare în timpul intrării o parte din el
o parte din mine în timpul ieşirii
apoi tu ne-ai fi îngropat
în carapace
şi ne-ai fi dat drumul pe ape
singuri ar fi urmat să învăţam drumul de întoarcere.

SUNT ÎN STARE SĂ DISTRUGĂ TOTUL

2011-04-17T16:25:00.004+03:00

(parasit)

jos mâinile de pe butoanele-declanşatoare!
sunteţi în stare să justificaţi orice
repetaţi repetaţi repetaţi
nimic nu mai poate fi justificat

nu mai există naţiuni ci o singură naţiune care vrea să respire
altfel
jos labele de pe butoanele-declanşatoare
staţi întinşi pe podea până la noi ordine!
voi sunteţi în stare să distrugeţi totul!
pentru o singură clipă o singură clipă
înghiţită de gol.

gol publicitar (RECLAMA LA BLUGI TURCESTI&)

2011-04-07T03:13:00.005+03:00

CATELUL DIN PUEBLO CABRERA & COMUNIDAD DE MADRID

şi dacă ai cumpără în fiecare lună un lantic de aur, o fustă, o pereche de tenesi, adidaşi, mâncare pentru peşti,şi pentru câine-pisică, o geacă, un pantalon, o pereche de blugi, cosmetice pentru iubită, cât mai multe cosmetice şi creme de întreţinere-hidratare a pielii şi un sperjur săptămânal la sinaia

ţi-ar face o statuie în mijlocul oraşului,

una mică,dar suflată cu aur

ai fi cetăţeanul model!

ai sta lângă statuia soldatului anonim

mort în primul război

dinaintea ultimului război

şi ce dacă ¿

ai apărea la jurnal seara, noaptea

şi în ştirile de dimineaţă reluate

ai fi iubit de vecini,felicitat, invidiat, aplaudat

întrebat

ţi s-ar lua interviuri în timpul somnului

chiar când visezi

şi ei ar visa numai la tine!

dacă

la final mootto-ul de la raul t. modig ur-muza textului publicitar:

si din nou toti vor sa fii un consumator, un robot jovial, un sclav.
daca ai munci 10 pe zi si ai cheltui banii obtinuti in cateva zile la
brasov, ar fi perfect, ar fi ideal.

sau daca ti-ai schimba tel., laptop-ul, tv-ul s.a. cat mai des, ar fi superb.

pt. ei.

T.D. (rivas - re)

2011-03-18T19:17:00.008+02:00

PLAZA DE TOROS (VENTAS).

masa in soare. vila (PUERTA DE BOADILLA)

barul de jazz "el despertar". in strada Torecilla del Leal (Statia de metrou Anton Martin)

T.D. (RIVAS)

a vrut de multe ori să rămână în vise prelungite după trezire. dar nu a reuşit.
în spuma de real care mătură individualităţi l-au numit robinson. avea nevoie de un nume în lumea asta nou-nouţă. la fel ca toate celelalte până la urmă. schimbi hainele şi străzile dar nu schimbi mintea şi vibraţia transmisă de ea. şi dacă o schimbi cine are nevoie de schimbarea aceasta?
vederile tuturor sunt paralele şi perpendiculare în acelaşi timp. priveşti la celălalt dar nu îl vezi. iar el incearca… incearca… acelaşi lucru fără nici o răsplată.
mario-clujeanul i-a inventat numele la lucrarea din rivas -vacia madrid. la vila frumoasă a lu don pedro.
cu un nume nou îşi dă iluzia că i-ar fi mai uşor să se înţeleagă cu ceilalţi. într-un timp conta numele purtat. acum nu mai are nici o importantă. altceva este important. cum se ridică brusc. cum iese din el neanunţat şi vede de acolo tot ce se întâmplă în pelicula de aici şi nu poate interveni pentru a schimba ceva. faptul că nu este doar cel care vorbeşte cu mario-clujeanul sau cu silviu-dubai ci este legat de un teritoriu care îl protejează fără cuvinte. un teritoriu-abur ce se deplasează odată cu el oriunde ar merge. un teritoriu de care se pierde şi la care se releaga de fiecare dată ca într-o cursă epuizantă. nu are picioarele cerute.
dar unde sunt picioarele acelea?

ar putea să nu-i mai spună pe nume când îl strigă nici unul. ci doar să scoată un anumit sunet de recunoaştere pentru robinson. ceva apropiat unei şoapte. o silabă comună sau un murmur de trezit morţii.
robinson şi sunetul lui propriu.
ce să mai facă cu un nume?
îl poate uita. sau se poate confunda cu un altul atât de uşor. toţi în unul şi separaţi în acelaşi timp cu părţile lor în permanentă luptă. cu toate părţile pe care ei le cred vii... dar care putrezesc într-un ritm accelerat. nici cursa aceasta nu o poate opri.
sunt prea mulţi care poartă acelaşi nume. nici nu-i poţi distinge într-o ţară de zeci de milioane. toţi răspândiţi în supa aceasta încinsă.

miliarde de nume ca nişte numere ale unor deţinuţi aruncaţi în miliarde de închisori. icapabili să comunice. neputinciosi în a se inteleage unul pe altul. fierb în marea supă a universului pentru a se digera apoi unul pe altul cu mulţumiri la sfârşitul mesei către o divinitate care priveşte în altă parte. sunt flămânzi. cu fiecare zi care trece mai flămânzi. trebuie să mănânce. trebuie să mănânce unii din alţii fără să mai aibă mustrări sau cine ştie ce regrete strecurate din greşeală în mintea lor adormită. comanzi şi primeşti. primeşti şi comanzi. nu înveţi mai mult. nu mai vrei. nu mai poţi. tot ce mănânci îţi stă în gât şi treptat te sufocă.

timoteo domingo ( moncloua- suzana ah... dresul tau negru rupt)

2011-03-01T19:11:00.005+02:00

(locomotiva din getafe)

staţia de metrou moncloua pe linia lu 6 punct de întâlnire cu o şefă a pliantelor de madrid
ah femeia spaniolă cu ofertă grasă bueno nu poate crede ce spune dar poate întări empresa da empresa măreaţă întreprindere har divin pentru fomisti emigranţi căci ai de unde alege
prostul de cesar peruanul inofensiv care a dat pontul nu este mai mult decât un zar aruncat pe o tablă ale cărei dimensiuni nu le va cunoaşte niciodată
doar atât i-a transmis nume de hefe nume de cod suzana pe care ai ghicit atâta inteligenţă te face să vomiţi dar undeva pe partea dreaptă a drumului unde au construit scuipătoare după scuipătoare
nu o cunoaşte nici el
la telefon singurele detalii primite de la o alta cunoscută au fost ora 10.00 statia moncloua o maşină nu se ştie ce marcă un număr de telefon şi faptul că va fi însoţită de un musulman pe nume mahomed de origine marocană
mahomed cică nu are păr îi venea să radă de acesta descriere
exactă cât se poate de detaliată fără păr adică chel nu se ştie
doar fără păr
cu puţin păr
măsliniu alb mulatru negru solid slab înalt pigmeu obez de nicăieri detalii de parcă ar fi fost vorba de un atac terorist în plină zi eta de bilbao spaima madridului
o tentă a coafurii marca suzana o culoare de încredere îmbrăcăminte eventual un ultim detaliu de care s-ar fi putut agăţă între căutare şi o aşteptare înşelătoare lângă staţia de autobuz
nimic
nici un profil de recunoaştere între două persoane care nu s-au văzut niciodată nimic în plus

bun
se pune în mişcare robinson se va întâlni cu persoanele ce oferă job trabaho un milagro în plină secetă va face tot ce i se va spune nu are alte alternative de câştig în aceste momente istorice când în africa se declanşează revoluţie după revoluţie o febră a sângelui răsfrânta pe străzi şi întâmpinată cu bombe gloanţe tancuri ca răspuns prietenos al dictatorilor dintotdeauna
mulţimea în stradă pentru o viitoare prosteală politică
cum poţi încă concentra atâta putere mai periculoasă ca un drog în mâna unui om şi a câtorva apropiaţi căţeluşi supuşi când nu se merită
un alibi au fost alegerile ca de fiecare dată
multe din fenomenele politice vor să aibă o explicaţie convingătoare altă democraţie originală ca multe altele mâncate pe dinăuntru şi pe dinafară de eşecuri răsunătoare
nu se poate învăţa uşor lecţia nu se vrea în mod real împărţirea la cât mai mulţi a puterii şi a deciziilor pentru supuşi aflaţi în creştere dezorientaţi şi trabahadori pe cât mai puţini bani
lecţiile usturătoare şi dureroase pentru cei conduşi o cifră statistică de altfel raportată periodic nimic în plus
lecţiile nu se vor însuşite nu ar avantaja spatele unor cacanari plini de pretentii

fiecare doreste sa fie rege nici urma de sange albastru in mintea lor explodata peste un teritoriu cat mai intins cu milioane de supusi care sa-l pupe in dos si sa-sa-i multumeasca pana la moarte pentru firimiturile aruncate din varful unui palat regal sau pentru resturile gasite pe rafturile magazinelor publice dimineata la pranz si seara
foamea doare si capul doare dar mai ales cand apare foamea de altceva treptat totul se acutizeaza si cere drept la existenta
divinitatea are prea multe replici false printre asa zisii conducatori
nici macar nu poate fi geloasa pe caricaturi ce se deformeaza si-i deformeaza si pe supusii lor odata cu trecerea anilor de guvernare impusa

cum este mai bine
sa iesi sa stai sa te intorci in casa ta sa dormi pana la pranz dar mai bine mai mult de pranz poate nu ai bani de mancare
ti-a ajuns sangele fierbinte al unei revolutii in gat fierbe inauntru ca intr-o oala si nu mai poti suporta un sir de minciuni care nu mai au sfarsit
zamislite odata cu nasterea ta aparitie neprogramata si derulate in diverse variante in cele din urma plictisitoare pe ecrane de toate tipurile unde ai servite drept supliment
socuri electrobombastice lobotomie la ore de maxima audienta
prosteala prosteala la punga la kilogram la tona cu eticheta schimbata de fiecare data si pret ridicat

nici o clipa de reculegere
nici urma de hiatus regenator
care sa desparta intr-un fel apele

il incanta plecarea in plin soare de pe timoteo la zece dimineata calca linistit asfaltul in urcare prima la drepta si apoi urcusul spre pueblo nuevo linia lui sapte pentru a ajunge la unul din nodurile importante ale metroului madrilean avenida de america
drumul spre pliante trece prin republica argentina prima statie si
astfel va avea sansa sa caute rapid buenos aires-ul ascuns printre copaci seculari si ierburi pline de aromele pamantului de pueblo si alte obstacole naturale
isi aduce aminte ca pierderea lui oliveira a fost intentionata in spitalul de nebuni al capitalei argentiniene un alt mod de a spune gata
pana aici unei lumi careia intr’un final nu-i poti datora prea multe bonuri de masa rugaminti repetate de primire seamanand a ciocanit intr-o poarta ce iti dai seama ca iti va ramane inchisa lacrimi in miez de noapte pana te ustura ochii uitatul extatic la luna pana cineva se hotareste sa o fure si pe aceasta si acte de dragoste epuizante pentru oricine
si apoi zazenul nu este o gluma rasuflata pentru maturi idiotizati in fata televizoarelor si oprirea mintii intr-un punct fix cat o laguna linistitoare cu barca in dotare pentru viaje la sfarsit de saptamana porci burghezi buni de taiere
nu este orice joc cu urme de senilitate iremediabile
ci este o alta disparitie fara indicatoare vizibile
o cautarea neincetata a luminisului cand toate neoanele se sting iar tampitii ar striga isterizati ca iar ai gresit directia aleasa

ii lasi in urma
seninatatea devine un blindaj dragastos purtat peste haine cu eleganta

sare de pe prima treapta direct pe a treia un alt salt

POVESTEA VOLUMULUI DESCHIDERILE (PE SCURT) SI O CRONICA A LUI CONSTANTIN ABALUTA

2011-02-10T02:01:00.006+02:00

am reajuns, si nu cred ca intamplator, la o cronica semnata de constantin abaluta in 2005 despre volumul meu de debut “deschiderile” din 2004. o cronica la care tineam din momentul aparitiei.o pierdusem printre colectiile de ziare si reviste culturale in biblioteca personala din alexandria. din fericire mama a pastrat intr-un dosar o copie a articolului impreuna cu fotografii alb-negru facute de mine in 2001 cu aparatul “smena” (daruit in liceu de tata, fotografii care au si ele o istorie aparte), si uitate in timoteo dupa prima mea descindere in Madrid (2003). intr-un fel s-ar putea spune ca inchid o bucla. reintoarcerea in acelasi loc dupa sapte ani. am o anumita obsesie a domiciliilor schimbate in 9 ani de bucuresti /cam unul in fiecare an si in cartiere diferite/ si aproape un an de Madrid in doua veniri si reintoarceri. ca sa nu mai pun la socoteala interludiul de 4 luni la manastirea rasca de acum 3 ani si naveta de acum un an intre alexandria si bucuresti. imi place sa ma misc si nu mi-am gasit inca locul stabil. nici nu stiu daca o sa-l mai gasesc. oricum, fiecare loc prin care am trecut are pentru mine aroma lui, o lume aparte, alti oameni de care sunt legate evenimente, nebunii, aventuri etc.

cronica de intampinare a lui abaluta este printre cele mai percutante la adresa volumului, alaturi de cea facuta de stefania mincu si inclusa in volumul ei dedicat douamiismului. am ramas insa surprins de primele cinci-sase fraze cu care isi incepe articolul abaluta care cuprind samburii ciudati ai unei “premonitii”. aceste fraze sunt mai mult decat inceputul unei cronici, imi seamana cu un diagnostic surprinzator despre legatura mea cu Madridul de atunci si cu ce mi se intampla in prezent.
este adevarat ca abaluta nu avea de unde sa stie ca aceasta carte a fost scrisa in doua locatii si tari diferite. o parte din volum este inceput in Timoteo Domingo si continuat in demisolul din theodor amann in bucuresti. de fapt volumul aparut la editura pontica este jumatate din ce inseamnau ca poeme deschiderile si un “compromis” in ce a fost alegerea definitiva a textelor pentru marin mincu. in volum sunt aproape jumatate cu jumatate texte scrise in spania si in romania. iar alte cateva sunt reprelucrate si luate dintr-un alt volum ce poarta numele “ghetto” pe care l-am scris in 2002 in garsoniera confort 3 din “ghetto-ul” prelungirii ferentari. pe atunci andrei peniuc era un fan al catorva texte din acest volum ( si asta era mare lucru pentru exigentele lui andrei si a lui urmanov in momentele cand ne incingeam si ne desfintam reciproc). texte “macelarite” apoi punct cu punct in cenaclul de la litere condus atunci de ianus. unele din ele cred ca meritau rase, dar altele putin reprelucrate cred ca ar merge si acum (asta este alta poveste). tot in seara aceea au “maturat” din cateva ironii si aparitia numarului 2 al revistutei “lama de ras(a)” varianta de bucuresti, dupa ce scosesem cu rotocolarii primul numar la alexandria. acum toate intamplarile acestea ma amuza. pe buna dreptate! chiva-ianus and co. pregateau lansarea “fracturilor”. lama nu putea rivaliza cu “fractura” ce avea sa se produca in curand.
lama controla venele intr-o incapere-demisol, o lama care se juca cu limbajul si limbajele si arunca pe prima pagina fotografii din perioada interbelica. era o provinciala angoasata pierduta in praful capitalei, iar “fracturi” avea sa schimbe un pic cursul istoriei literare. dar mereu exista mai multe istorii. si mai multe variante ale acestor istorii si tot asa…

si ca sa inchei intr-un fel povestea despre deschideri si a include oameni care au jucat un rol in aceasta mica “geneza” a volumului imi reamintesc:
mare parte din poemele care nu au intrat in volum au fost incluse in editia under “the best of” din 2003, lansata in doua cluburi bucurestene “lennoir” (un club ciudat si fascinant de punk disparut de multi ani din centrul bucurestiului) si “club A”. evenimente gandite si puse in practica impreuna cu adi urmanov si andrei peniuc. soul sau “sosul” nostru prezentat publicului era o combinatie neverosimila de performance, joc, dans, butafonerie, recitare de poeme cu muzica pe spate, instigare a publicului, urlete, oua invartite in gura cu o frunza de patrunjel, mancat de hartii de pe jos, baut apa pana la a vomita /bine ca nu s-a intamplat si asta/, pene de indian si masca pentru andrei, manusi de box pe bune si exercitii de fandare catre public (pe unii dintre ei ne-ar fi placut sa-i si lovim, mai ales ca un nene cu alcoolemie ridicata in “club a” a urcat pe scena si a vrut sa ne intrerupa minunatia. ia inchis adi gura pana la urma, caci pusese omul mana si pe microfon, iar noi in timp ce el vorbea il dublam- mixaje, triplaje etc. mai lipseau platanele). toate aceste nebunii le-am facut sub titulatura de “secta insecta”. andrei spunea cand lipeam afisele pe strada cu evenimentele ca trebuie sa ne confunde lumea cu o secta. sa vina ca la biserica pentru noi. peste ani de zile visul acesta avea sa se implineasca pentru ei doi, odata cu calugarirea.
si pentru ca lucrurile se leaga si nu ma pot abtine… am primit acum cateva luni de la cristi internautism un articol din “monitorul de suceava”, in care ianus convertit la ortodoxism /anul trecut , intr-un mod fanatic, aruncand anatema asupra tuturor volumelor scrise de el si stergerea definitiva a unui site literar important din ultimii ani/, spune cam asa despre sourile acelea /mai exact despre cel din club a/: “Acum opt-nouă ani am asistat, în Club A, la un eveniment crâncen-avangardist susținut de poeții Adrian Urmanov (în "civilie" Leonard Aldea) și Andrei Peniuc, ajutați și de scriitorul și difuzorul de carte Ovia Herbert. Nu îi pot spune spectacol, pentru că scopul lui nu era divertirea publicului ci oripilarea lui. Eu nu sunt ușor de înspăimântat. În plus, eu însumi am trecut drept un “băiat-rău” al “literaturii tinere”, unul “cu tendințe neoavangardiste”. Ei bine, câte tendințe neoavangardiste să fi avut eu atunci, spectacolul oferit de prietenii poeți Andrei Peniuc și Adi Urmanov m-a făcut să îmi strâng ochii și să îmi acopăr urechile cu mâinile. Nu intru în detalii, ca să nu smintesc pe nimeni…” ianus este amuzant… asa ca nu mai intru nici eu in detalii.

cronica lui abaluta a fost publicata in “ziarul de duminica”. pe atunci ziarul nu avea site. Inca un motiv pentru care am transcris aceasta cronica:

DESCHIDERI SUFLETESTI SI SPIRITUALE

Cel mai adesea călătoriile, contactul cu alte ţări şi alte culturi acţionează ca un drog asupra poetului. Pentru că îi fertilizează resurse necunoscute, îi asigură o independenţă pe care spaţiul matern, oricât ar fi el de permisiv, i-o răpeşte fie şi numai prin amintirea cordonului ombilical.
Probabil că din acumularea unor situaţii de acest gen mai puţin palpabile, dar teribil de reale a izvorât proverbul:"Nimeni nu este profet în ţara lui”.
De altfel,cel care călătoreşte şi rămâne mai mult timp pe meleaguri străine devine întrucâtva un personaj dublu. Partea lui dinafară, temporară, mişcătoare, adesea halucinantă se suprapune peste eul sau lăuntric, stabil, imuabil. Dichotomia această se prezintă sub diverse forme: de la uşoara translare ori întredeschidere, la ruptură ori dezgradinare, şi până la formele ultime de completă îndepărtare ori reciprocă dislocuire.

O carte de debut a unui tânăr poet care stârneşte asemenea consideraţii este după mine, de bun augur. Iar faptul că textele au fost sau nu scrise după experienţe cu droguri reale este irelevant, lucrul important este suflul nou pe care aceste versuri-notaţii-de-stări îl aduc în cadrul poeziei tinere de la noi. Poezie care azi, după 15 ani de libertate, este încă prea mult cantonată în experimentul brutal, steril cuceritor de aşa zise "teritorii interzise”: sexul, credinţa, dezarticularea limbajului...
Ovia Herbert se mişcă degajat în zona deschiderilor sufleteşti şi spirituale. La el aşteptarea, iubirea, credinţa, sexualitatea sunt teritorii profunde, atinse în treacăt, pentru a nu le ştirbi frumuseţea şi credibilitatea. Nimic grosier, apăsat, supralicitat în discursul poetului. Parcă citesc versuri ale tinerilor poeţi belgieni ( un exemplu ca oricare altul, prin care vreau să spun că în principalele limbi ale globului nimeni nu mai face experimente cu limbajul, ci mai curând cu propriile simţiri).Imaginile sunt confesive, nu te rănesc, nu te scot din atmosferă; poezia este continuă, hipnotică. Ovia Herbert nu vrea să fie genial, nici trimbulind, ci uman, plin de compasiune pentru tot ce există. El are fineţea mescaliana a lui Michaux: prin surprinderea stărilor paradoxale, prin sinestezii, prin fluenţă şi concentrare pe obiecte, prin investigarea propriului trup-spirit, prin schimburi spontane cu entitatea feminină, prin spiritualizarea materiilor organice:"să nu te joci pe marginea salivei e periculos acolo este zonă de cădere (...) brusc îţi sorbeam saliva de pe buze şi mă întremăm (...) îţi dau ce nu ai nevoie îmi dai ce te îngreunează/ forţezi suntem prinşi într-o tăcere pe care suntem nevoiţi să o/ secţionăm până la capăt/ încovrigările lângă sânii tăi m-au ţinut în viaţă/ chemările tale mi-au întărit gleznele/ încă mai merg şi tu auzi mersul acesta (...) şi când ţi-am vorbit cu ciorapul întins peste gură/ aproape nu m-ai recunoscut/ şi când am strigat de la microfon/ cu plămânii în plutire prelins în auzul tău/ ţi-ai acoperit urechile/ am dansat în acordurile ce tu mi le trimiteai/ nimic din ce am executat nu ţi-a fost străin/ nu vreau să te iau doar o clipă cu mine/ ci să-ţi fiu un implant”.
Se poate vorbi de visceralitatea periculoasă a sufletului, într-atât de centripet e conglomeratul eului. După cum se poate vorbi şi de disiparea perpetuă a sinelui în ceilalţi, de fazele de abulie, de treziri şi de revelaţii. Terenul mişcător al introspecţiei şi raza crudă a câte unei percepţii singulare asigură o lectură sincopată a acestor scurte texte, de fapt, a acestui lung poem, a acestei confesiuni oarecum involuntare:"la subsol parcă nu mai vin zorii/ lipesc urechea de ţevi aud soaptele celor de la alte etaje/ ingurgitez strigăte/ stridenta pantofilor pe asfalt/ mă retrag în mijlocul camerei/ încep rugaciunea”.

Un debut promiţător e însă şi un handicap. Căci, în virtutea unui automatism publicul cere mereu ridicarea ştachetei.

Constantin Abaluta

a plecat putin eroul copilariei si adolescentei mele. dar se va intoarce in curand.

2011-02-07T02:49:00.004+02:00

ai murit la mii de km distanta de mine.ultima oara cand te/am vazut in verva era in vara de acum doi ani la rareanca. fieful paradisiac al copilariei mele. impreuna cu mama.
acum ai plecat putin in lumea cea noua, dar nu ai pierdut legatura cu mine. ramai viu,vei ramane mai viu ca in viata de aici, imi vei fi aproape.
moartea acesta nu este adevarata. moartea este un salt intr-o lume apropiata, este vorba doar de o transformare necesara. moartea este o minciuna. o alta iluzie pentru caci toti suntem asteptati acolo si indrumati.
moartea este un basm pe care trebuie sa/l intelegem in alti termeni. eroul copilariei si adolescentei mele nu poate muri, nu va muri niciodata... pana la o noua intalnire cu el. poate doar pleca putin. este intre aici si acolo. este ca si cum ar mai fi. este ca si cum toate lucrurile bune pe care le/ai facut pentru mine se repeta in fiecare zi si se inmultesc.tata,
tot ce am vrut in ultimii zece ani a fost sa/ti gasesc un loc regal in mine, sa te reinstaurez imparat, te/am negat dupa ce m/ai negat, te/am cautat in fiecare prieten, in fiecare barbat care avea ceva din tine, am vrut sa umplu un gol, am vrut sa realizez o punte intre tacerea,tensiunea si singuratatea dintre noi doi.mi/am dorit sa unesc din nou tot ce ne/a despartit. nu am reusit. cu cat am vrut sa te indepartez de mine cu atat mi te/am apropiat mai mult, cu cat am vrut sa te uit ca sa respir cu atat ai fost mai prezent in fiecare "gest" al meu. erai prezent in absenta. erai ce imi lipsea de multe ori.

copilaria:
tu mi/ai cumparat primul acvariu cu pesti pe care l/am dus la casa elevilor in clasa a doua. toti ma invidiau. intre acei pesti mi/a inotat mult timp privirea.
tu ma duceai in librariile alexandriei pentru a/mi cumpara cate carti vroiam eu. pe atunci alexandria era pentru mine capitala lumii, roma si egiptul la un loc, cravata mea de pioner flutura in inima centrului lumii. eu apartineam centrului. alexandria era lumea si dincolo de ea nu mai era nimic care sa o egaleze.odata am cumparat 20 de carti, iar vanzatoarei nu/i venea sa creada. una din carti mi/ai ales/o tu. mi/ai spus ca personajul era unul de al nostru:niculae moromete. si tu ai fost pana la un punct un fel de moromete. toti care ne tragem din campia burnasului, din padurile nebune avem cate ceva din moromete. tatal si fiul. campia a fost blestemul, fericirea si regasirea noastra.tata,
iata fiul tau, se intoarce cu fata catre tine. isi cauta radacinile, incerca o alta recentrare in alte timpuri , sub alte masti.

tu mi/ai adus puiul de caprioara gasit pe campurile de langa frumoasa, cand stateam in vila primariei, vila ta tata, acolo mi/ai construit paradisul din care nu as mai fi vrut sa plec niciodata.o primavara, o vara si o toamna am crescut caprioara. vietate pe care am luat/o in brate, am mangaiat/o si am invatat/o sa bea din sticla cu lapte.vietatea aceea imi mai cere inca lapte, frunze de salcam si libertatea de a zburda prin curtea larga de la frumoasa. sub palme ii mai simt inca botul umed si acea privire rugatoare, blanda si calma. apoi cand toamna s-a sfarsit si ea crescuse ai lasat-o sa treaca raul vedea, aflat la cativa metri in spatele casei noastre,pentru a se pierde in padurile dinspre rareanca si contesti. lumea noastra. lumea ta. lumea de dincolo de noi. tu ai spus ca asa este mai bine, iar eu nu intelegeam de ce, era caprioara mea, mesagerul meu, darul meu. inca nu invatasem cum sa pierd oameni si animale. am plans. si mi/a trecut.
apoi mi l/ai daruit pe paris puiul de caine negru(de vanatoare),pe care l/am crescut cu biberonul in prima luna alaturi de caprioara. i/am hranit cu lapte de capra. cu lapte de oaie si bivolita. la alegere.
cainele acela mai latra si acum in mine.
dupa multi ani a murit la stana de oi in vale la rareanca. ciobanii spuneau ca a fost un caine bun in toate anotimpurile in care le/a pazit turmele.

tu aduceai din bulgaria svepsul de portocale si lamaie, caramele moi si dulci, bomboane de toate culorile si aromele, curmale, smochine, ananas, banane si kiwi. toate aveau gustul tau. lumea mea continua sa aiba gustul tau de imparat si cuceritor. pentru mine atunci nu aveai egal. odata am spus ca te iubesc mai mult ca pe mama. si mama a ras.

cu tine aveam mai multe revelioane intr/un singur an.

in timpul chefurilor cu ai nostri ma uitam vrajit la momentele tale artistice, cand toti amuteau iar tu cu vocea aceea puternica,rascolitoare , magnetism in stare pura cantai doine,balade,cantece de catanie din zona teleormanului. apoi treceai la romante prelucrate, cantece marinaresti si cele cu "iz"patriotic. te acompaniai doar cu bataile degetelor in masa si cu lovituri sacadate de picior. te ridicai usor in picioare peste masa iti desfaceai nasturele de sus de la camasa si continuai tot acest ritual al cantecului pana cand ceilalalti reuseau sa iasa de sub aceasta transa si cu acordul tau incepeau sa te acompanieze. acesta era modul tau de a darui dragoste.

tie ti/am scris primul volumas de poeme in clasa a doua. pe prima pagina scrisesem dedicatie "prietenului meu". tu erai zeul acelor poeme copilaresti. primarul peste o comuna si doua sate echivala pentru mine atunci cu functia de presedinte. tu erai presedintele meu model, cel care trebuia urmat si ascultat, cel oficial era doar o copie palida a ta, unul pe care eram indemnat la scoala sa-l iubesc, un "tatuc" artificial construit din poeme,cantece, discursuri de carton si sarbatori al caror rost ma revolta. nea obretin tu erai presedintele tarii mele unde toate erau bune, unde totul era perfect si nimic in plus. o lume unde curgea neincetat lapte si miere si sveps si bomboane, portocale,mandarine si asa mai departe. tot ce nu se gasea in lumea de atunci.

apoi dupa copilarie si adolescenta idealurile, dorintele si sperantele mele s/au opus lumii tale de imparat. lumea ta era maturata iar tu te incapatanai sa refuzi acest lucru. tu ramasesei acolo in spate. un om care ordona unor fantome.
oricat am incercat nu am reusit sa te mai imblanzesc. pentru a nu claca m/am revoltat. te/am omorat pentru a/mi construi din nimic propriile schele. si m/a durut ca nu ai mai dat nici o mana de ajutor fragilului meu edificiu.

aceste randuri sunt de impacare si relegare.

ce am castigat tata din acest razboi?
cine a distrus paradisul? el inca exista. poate fi refacut sub o alta infatisare. nici zeii tai nu au salvat lumea, nici ai mei poate nu o vor face. nici comunistii tai nu au transformat societatea asa cum iti placea tie sa crezi , nici democratii fantoma nu sunt capabili sa o faca. tata,
se pare ca solutia nu este una politica. politica lor ne/a distrus paradisul, ne/a otravit mintile, a separat generatiile si a construit transee in care singura satisfactia a fost sa moara cat mai multi din tabara adversa. am dus un razboi de gherila atatia ani. dar gherila adevarata cred ca inseamna altceva.

te/am vegheat tata in noaptea aceasta de la distanta. ai venit peste mine. tu mai privit bland. si eu te/am privit bland.

nu am mai plans de la moartea lui vasilievici.tu spuneai ca barbatii nu au voie sa planga. noi rotocolarii am schimbat regula si am spus ca ai voie sa plangi doar intre peretii camerei tale. iar eu asa am incercat sa fac din liceu pana acum.
stiu ca nu ai murit. stiu ca am ingropat ce era de ingropat, si acum vom avea grija unul de altul in moduri diferite. stiu ca vei aveai grija de mine pana ne vom intalni dincolo. ca atunci in copilarie.
pana atunci ne vom intalni in rulvise, in premonitii si semne. legatura nu se va rupe. voi invata ce inseamna starea de doliu.

tata,
va fi bine!
va fi o altfel de zi,o altfel de seara si altfel de nopti cu tine dincolo si aici...

t.d (patria mea este madrid)

2011-02-01T01:49:00.002+02:00

PATRIA MEA este madrid
chiar daca nu vreau chiar daca ma ascund chiar daca nu stiu ce vreau si nu stiu sa mai aleg chiar daca ma vei orbi in somn cand nu ma pot apara chiar daca voi fi al o mielea orb din orasul acesta cu bastonasul alb in mana si cheama si-un cane pe scarile de la metrou alergand spre casa de campo spre getafe spre coslada spre plaza de toros in mijlocul arenei apoi omorat de taur spre gran via pe stradutele pline de piatra zorzoane bere mahou la halba san miquel prostituate violenta domestica infasurata in puf si oamenii in asteptarea urmatoarei fieste boteion care sfaraie care arunca hormonii in aer si plaza eliptica unde cobor cand uit celelalte strazi cand uit totul si merg inainte si merg rostogolit
si soptesc

deruleaza deruleaza peste o luna peste un an peste cinci sau zece dar nu se poate nu se mai poate
in patria mea veche in patria care nu-mi da drumul din bratele ei se spunea cincinal si toti trageau la saiba sa-si fac temele la terminarea celor cinci ani repetenti de rahat repetenti nu a dus la nimic cincinalul lor si ei asteptau decoratii si o lume de mucava o lume noua o lume unde sa-si creasca copii spalati pe creier un canal o mare si un munte adapost s-au dus la dracu firimturi pentru infirmi sanatosi

tu patria mea nou-nouta ai un loc si pentru mine cel mai de pe urma loc ultimul loc cel mai murdar loc pe unul din bulevardele tale glorioase cat sa incap cu corpul meu cu tot ce am in cap si in afara lui cu toate balbaielile si scufundarile repetate cu limba mea prost vorbita romaniol asa ii spun nu castiliana romaniol sa am eticheta si numar ca un puscarias sunt puscariasul tau madrid unul din milioanele tale de puscariasi aspiranti la un titlu nobiliar ai mila de mine si da-mi un pic din bucatele tale sa ma stie cand deschid gura sa ma identifice si sa nu ma confunde cu un madrilean adevarat din tata in fiu
nu niciodata sa nu ma confunde dar sa ma iubeasca un pic cat de putin oricat de putin poco a poco
noi astia parasutati nu de americani caci guvernantii lor sufera de amnezie in spitale de lux acceptam si asta am invatat sa induram sa asteptam sa stam ca prostii la usa ta imperiala patria mea noua ma poti viola caci din acest viol placut poate iesi altceva macar un monstru duios
ce mai am de pierdut ce mai am de lasat in urma doar alte cincinale care ne vor face visele pulbere rumegus tarana ca si pana acum ca si pana atunci cand am spus ca nu se mai poate si nu am facut nimic nu i-am omorat pe ei sa traim noi nu am legalizat crima atunci cand era nevoie nu i-am spanzurat in pietele publice doar noua ne-am pus inca o data funia si am murit incet in blocurile construite in cincinale repetate moarte frumoasa cinste cui te-a facut pana cand gata pana cand gata pana cand impusti sau pleci pana cand incerci sa nu mai ramai

morala si-a zburat creierii pentru a cata oara ai vrea sa fie o ruleta care se opreste dar nu se poate nu se poate nu se mai poate nu se mai vrea
morala este visul impus trabahadorilor morala este pentru cei ce se spanzura in propriile locuinte si le spun copiilor sa treaca in cealalata camera pana isi termina ei treaba
tu cunosti asta patria mea cea noua si tu executi procedeul dar rafinat si mai tarziu tu omori mai tarziu elegant dar acum mai sunt firimituri de aruncat un ladoi de hamon tone de atun blanco cu masline sute de mii de mercados care duduie de bunatati pentru toti nemancatii din calle
autostrazi unde masinile circula cu milioane de litri de vin rioja imbuteliat de acum 10 ani esti inca generoasa cu femeile tale oficce care vor sa se futa toata noaptea odihnite cu program preferential care vor orgii oficce in cladirile din calle serrano in plaza cybeles deasupra artezienelor luxuriante in iarba proaspata 24din 24 udata de sisteme destepte din gradina palatului regal futai regal cu ancioa icre negre hamon serano sidra de mere andaluse imprastiata la deschidere pe toti peretii care vor orgii cu imigranti prost platiti carne proaspata de peruan columbian pablo escobar unde esti ca punand mana pe ei cu porro tras adanc in piept marfa a intaia de medelin livrata la timp prin rute aeriene de care nu a aflat nimeni si cand va afla va fi mort
coca este aliment de intretinere in patria mea iubita licoare orgasmica tupac amaru reinviat pentru celebrare orgiile dorite dezlantuirea unei frumuseti pagane femeile coca adanc intrate-insurubate in barbatii coca impachetare intr-un flamenco urlat de un gitano ce isi va primi rasplata
aici inca au toti loc la masa patria mea
moartea ta se amana ca intr-o telenovela mexicana de succes rulata derulata in fiecare seara pe posturile tale nationale

nu mai ai limba nu mai ai limba dar cat o sa mai ai vorbesti in somn spui totul in somn ei te vor auzi chiar si asa
in trei limbi odata si nu mai iti aduci aminte pe care trebuie sa o uiti prima pe care sa o pastrezi pe care
alta ruleta

in lipsa de altceva m-am indragostit de telenovela ta madrid patria mea noua
tu oferi cele mai pasionale episoade la care m-am abonat din timp pentru a nu iesi din joc de tot
aman glontul pe teava o solutie onorabila sangele japonezilor a fost interzis in tara mea la noi au legalizat doar anestezicele si tacerea sa-i fut
inca vreau sa ma infrupt din resturile tale de soi patria mea
au un gust nou sunt altceva pana vor deveni la fel ca cele dinainte dar pana atunci dar pana atunci

vreau sa fiu macar un portar patria mea pe calle velasques un portar care o freaca elegant toata ziua si face afaceri cu ceatarero tigani romani cand este o lucrare in imobilele inchiriate firmelor de smecheri cu 6000 de euro pe luna
vreau din cand in cand cate un meniu de dia cu 12 euro mancare calda alunecand pe gat mancare calda in stomac cand imi ingheata mainile pe schelele tale

vreau ceva din bacsisurile grase ceva din mila si dragostea ta nesfarsita strecurata pe fiecare straduta

macar vidanjor sa fiu pe calle alcalla sa curat rahatul tau inmiresmat incepand din ciudad lineal pana in celalat deal din manuel beccera pana la biserica catolica cu parc si leagane
vreau un loc intr-un colt al inimii tale madrid patrie a mea in lipsa alteia in lipsa mea
te vreau pe tine

1.RULVIS ( cu negru la saxofon)

2011-01-30T23:03:00.006+02:00

(ruine-rulvis)

somnul o calatorie regala cu ajutorul viselor.o lovitura in plex. galeti de apa turnate peste pielea goala. labirintul construit de o minte efervescenta.
incepe reinventarea amintirilor. toate straturile inconstientului atinse cu o precizie alarmanta in mod aleatoriu.
apar si dispar prietenii din copilarie, adolescenta,iubitele, familia sau ce a mai ramas din familie si cine mai este familia, grupul, al doilea grup, grupurile invelite in altele continuate sub o schema-surpriza si o alta desfasurare, strainii fermecatori aparuti parca din pamant in tot felul de evenimente cu aer de lume dubla , personajele de o zi de neuitat,vagoanele trenurilor si furnicarul de calatori cunoscuti si uitati,imnul sfasietor sau monologul genial al vreunui alcoolic din barurile,speluncile, bodegile colindate,minte in minte imbratisate,staniol,flacara,incendiu, pe rand si toate petrecute in acelasi moment, manastirile interioare-exterioare cu penitenta indelungata, cu regasire de o clipa si incercarea de continuare a transei dobandite, chiliile cu tacerea picurata chinezeste sub teasta,blocul g103 si toata mitologia lui fascinanta in cadre inchise ermetic pentru fiecare varsta, periferiile si locuintele date in dar, blocurile intunecoase,scarile strabatute cu lumanari in maini pentru ajungerea la usa lui, a lor, a noastra etc.
un abur tare al locurile necunoscute. altele recunoscute. arome combinate in timpul filmarilor de acum sau de atunci. regizor necunoscut. sursa ingropata.toti intra in spectacol intr-un moment pe care nu reuseste sa-l stabileasca niciodata dinainte. prins de suspans. creat de suspans sau de mai mult de atat, deoarece exista atatea mecanisme perfecte in spate amalgamate si imprevizibile carora nu le cunoaste mereu originea.
la intrarea in somn incep ambuscade in proiectiile holurilor, cladirilor,strazilor, campurilor,autostrazilor,camerelor etc.
asteapta de fiecare data alte siruri de surprize.toate mutarile unui sahist regele- mutarilor ascuns si el, nu este la capatul tablei, nu-l poate privi in ochi, nu-i poate plonja intr-un ultim salt prin mintea de fluviu-cascada-ocean, forme recombinate. apoi fara pauza se succed decoruri care il lasa cu gura cascata, fierbintelile unui creier ce isi incanteaza mereu alte si alte mantre de pierdere, intalnire si centrare pentru a nu se dizolva cu tot cu os. cel care este gandit suprapus peste cel ce vrea sa gandeasca in timp ce opreste gandirea in punct mort. tobogan alunecos ce se continua cu altul la fel de imprevizibil.
se deda in voia jocului. semneaza acest pact pentru a intelege toate bucatile disparate, pentru a privi dintr-un alt loc o viata scapata de impactul unor conditionari.
inconstientul a doua minte paralela.totem venerat fara a i se opune in vreun fel. si la ce bun? si in ce fel? cand tot ce isi doreste sunt ramanerile in plasma regeneratoare a tuturor acestor proiectii somnambulice pentru a strabate, pentru a gasi un capat, o halta de gara provinciala cu o singura banca sau a-si da seama ca un capat-notiune din real nu mai are nici o relevanta acolo... si nu mai ajuta cu nimic intelegerea. intelegerea unui aici nesatisfacator combinat mortal cu un acolo ce nu-l poate pastra in stare de functionare in oricare plan.

in atentie mugur grosu - florin dumitrescu. la mincu.

2011-01-18T00:47:00.004+02:00

si mugur in wikipedia. proaspat.

pe florin dumitrescu il gasiti pe blogul lui.

pe mine nu ma mai gasiti. dar o sa ma regasiti.
pe aici.

si pe rotocolari.

si ma gandesc ca nu mai vine primavara. si mai am atatea de facut. vazut. ratat. suferit. bucurat. vizitat. invatat. suprimat.re-invatat. regretat.pierdut. capatat.muncit.proiectat. ya sta...

o scara fara ferestre - raul t. modig

2011-01-05T00:20:00.004+02:00

camera din timoteo (retusata de alice) si floarea care creste in alice

raul

al doilea bilet necâştigător l-am tras într-o seară

în scara blocului la primul etaj
în semiîntuneric o scară fără ferestre
mama lui stătea rezemată de zidul rece
era însărcinată
şi tatăl lui zicea:
box, vali, ţine garda sus, croşeu, directă, upercut,
ţine garda şi lovea
mă apăram cum puteam
şi mama lui îmbrăcată cu un cojoc, era foarte frig,
plângea încet
îi curgeau aşa lacrimile

tatăl lui fusese închis
zisese ceva de ceauşescu
primeau coroane şi lumânări la uşă
revoluţia aia o fost o binecuvântare
altfel nu-l mai vedeam
chiar şi aşa

poate că de fapt ăsta este un bilet câştigător
că, nu ştiu cum să zic, m-am speriat puţin
şi m-am trezit încă o dată

si daca mai aveti chef dupa atata carne intrati si la rotocolari

t.d si

2010-12-06T00:00:00.004+02:00

/a vrut să rămână în vise să nu se mai întoarcă de mai multe ori dar nu ia reuşit
l-au numit robinson ca să aibă un nume în lumea asta nou-nouţă
marius clujeanul l-a numit aşa la lucrarea din rivas vacia madrid la vila frumoasa a lu don pedro
cu un nume nou îi poate fi mai uşor într-un timp conta numele purtat acum nu mai are nici o importanţă ar putea să nu-i mai spună pe nume când îl strigă nici unul din colegii de muncă ci doar să scoată un anumit sunet de recunoaştere pentru robinson ceva apropiat unei şoapte ceva comun
robinson şi sunetul lui propriu
ce să mai facă cu un nume
îl poate uita sau se poate confunda cu un altul atât de uşor
sunt prea mulţi care poartă acelaşi nume nici nu-i poţi distinge

o copertă de album de la amon dull 2 are desenat pe prima faţă un cârlig roşu prins de o sfoara
i-ar fi plăcut să fie un cârlig sau o sfoara unde să atârne rufele la uscat
toate rufele unui bloc de 100 de etaje /

""""

si altceva...
muzici. in fiecare zi muzici. amon dull 2,ash ra, cluster,masquita etc. nu dau trimitere. se gasesc.
si gandul la mincu. regretul ca nu am avut curajul sa-l vad atunci la spital. doar eldora a intrat in sala de reanimare. dar nu cred ca ar mai fi contat.moartea altora nu este totusi a ta.
si visele care se petrec toate in romania. si munca de fiesta. fiesta sarbatorita prin munca. si frigul. si columbianul din velasques. si tiganii de la contenedor. conservele. emperadorul prajit de la pranz are gust de rechin.poate este chiar rechin. nu am intrebat.
in gran via noaptea mare parte din prostituate sunt romance.si "rechinii" lor le privesc gales de pe margine asteptand clientii si banii.

cand vine mos nicolae?
este roman. nu mai vine. nu il astept.
in camera pare a fi bine! mereu am nevoie de o camera unde sa ma ascund.de mine.

cumpara bai, fang de alice drogoreanu! citeste-ma (nu mai dosi banii sub perna)

2010-11-21T22:28:00.005+02:00

recomandare de carte.nu orice carte. ci una care nu o uiti imediat ce ai terminat ultima pagina.
pentru ca este nevoie. si sper sa fie citita cartea asta de cine trebuie.si ceva critici din ro. astia care mai sunt. care mai au chef. care nu s-au apucat de pescuit in ape tulburi. sau cine stie ce alte ocupatii indecente. sau de-a stangul "pornografice". cred ca la anul ar merita si niste premii. sau unul din ele. din astea cu importanta marita si reverberatie macar locala. cel putin sa depaseasca raza unui judet. daca nu sunt inca toate mai mult sau mai putin masluite.
si sper sa aiba parte si de un public cititor. cel care a ramas fidel unei poezii de acum. o carte fara dragalasenii. fara peisaje de toamna si frunza cazatoare. nerecomandata nostalgicilor.romanticilor. si nici cititorilor de manuale. de liceu. facultate. caci tot aia este.

este vorba despre volumul "fang" a lui alice drogoreanu. carte proaspata aparuta la editura timisoreana "brumar".
pentru a va face o imagine, introductiv doar,ha...o sa postez doua poeme din volum:

| sabado ingles |

de afară intră o viaţă stranie de acvariu dement - o mână neagră
pipăie pereţii pipăie
lucrurile din casă lucrurile mele
ca şi cum ar şti cineva cel mai potrivit termen pentru depozitu'
ăsta de trepidaţii
credinţă oarbă provizii şi cultură la rece
ca şi cum ar vedea cum arată dimineţile alea tâmpite când
deschid uşa
şi în faţă doar plouă ciudos
şi via şi merii sunt fapte verzui încleştate pe calcanul de vizavi
îmbibat de apă verzuie
ţin o mână-n buzunar şi-un nod demn în gât
că dacă nu mă uit înapoi nu întorc capul deloc şi nu zic pa
o să fie bine o să vină naibii înapoi fără cancer să bântuie
şi să drăcuie liniştită
asta numa dacă iese odată din curte
asta dacă nu mai stă cu mâna pe clanţă
să înnebunesc eu de spaimă şi să visez eu multe nopţi după asta
faza cu dres glasu’ gen a murit mama ta dragă
deşi mie nu-mi spune nimeni dragă
undeva pe sus
de sub ploaie
susură păsări - un somn union protejat
un oraş sufocat îmbuibat ca un balon gata să pleznească
în milioane de feţe mirate
la geamul meu e lumină
şi asta e ciudat
că stau aici fumez şi mă uit ca un străin la geamuri care
înseamnă
casă
îndeobşte
(nervi + zâmbete + bani + haide să facem + la anu’ să +
lucruşoare + portocale + pantofi noi pantofi vechi + faţa de masă
+
de crăciun cărţi + ceasuri + la mulţi ani + dureri de măsea durut
în cur + uneori futai uneori plâns şi uneori pană de curent
chestii pe care se caţără oamenii şi se îmbârligă)
era doar o lumină nimic altceva
mă gândesc probabil împreună înseamnă
liniştea de sâmbătă-seara
probabil că pe-aici primăvara e un bordel uriaş
probabil nu mai cred în nimic şi am cearcăne

| jurnal de troc. doc |

să ne întoarcem zic
habar n-am ce facem aici
la "se zâmbeşte tâmp n-avem nicio treabă & grabă"
un soi de mână-n cap pentru nebuni voioşi de care
nu-i aşa dumnezeu are grije
o năuceală de maximă securitate
o luasem prin spate gen cai verzi pe pereţi pentru că într-un
balcon sunt perdele fine iar la alt geam
e mereu un pian c-o pisică chioară
pe după casa căsătoriilor pe golescu şi mai apoi
prin prin gangu ăla pişăcios pişăcios şir lung nervos
de la mercur până pe doftanei soldăţei în uniformă scorţoasă
aburind
undeva dincolo trebuie să fii tu - şi tu
faci la fel te uiţi peste umeri peste toate alea strigăte şi lozinci -
şi lumea asta care niciodată nu e atâta pe stradă
peste ciocolată şi pâine de unde dracu au răsărit toate astea de
unde au
babele astea filotime atâta pâine şi ciocolată
te uiţi peste ochii ăia de fracsu lu ada sau vărsu lu geo sau tipu de
la 4 coleg de şcoală cu tine
ochi umezi
foame şi frică
mai ştiu că am dat unu peste altu absolut idiotic & că aveai blugi
moi
bleu de pachet geacă roşie & mâinile calde
din stânga huruiau taburi şi-ai zis hai acasă
mă omoară mă-ta dacă aude ceva
ah - şi fugeam în lumina aia uriaşă
o lumină straşnică

pentru altădată
rostogol ca o portocală într-un balamuc rusesc
şi naiba să mă ia dacă ştiu
de ce acum
de ce reacţii şi senzaţii vin cu ţintă ca un
hodorog pus pe treabă
- target - parc - prima bancă liberă - ca şi cum asta e tot
ce trebuie să mai facă să fixeze banca - pac- să se aştearnă
şi să-şi
scoată decis mâncarea din carii s-o miroasă şi
să preseze-analizeze curios şi metodic
un jurnal de troc
cocoloş desfăcut mici victorii personale
de ce lumina aia vine abia acum
ca o melodie moale încet pe sub uşă şi eu
cum fac să-ţi spun
cu alte cuvinte
lucrurile cuvenite şi seci

manzanares etc.

2010-11-14T18:38:00.007+02:00

in fiecare staţie de metrou îţi poţi găsi moartea. dar vrei să uiţi.
hai lasă. parcă ţi-ai prepara singur gloanţele ca şi cum ai rula o ţigară până dimineaţă.tu le găseşti locul. sub fiecare por. ai câte o tâmplă sub altă tâmplă şi tot aşa. colecţie. tu întreţii ce se întâmplă. mai bine mă bag la congelator. peste 10 ani o să fiu mai fraged ca acum.

urci şi cobori. lângă staţia de metrou principe pio. parcul boschetarilor. aşa i-a spus nea şepci. cum dracu îi zice? avea o tăbliţa verde pe care scria cu alb.
o apă în stânga. seamănă cu dâmboviţa. dar îi spune altfel. seamănă cu vedea. aia din 88. ce mai contează numele. doar numele lor. al celor pe care le-a pătruns dintr-o parte. fuioare acum. în amintire sexele şi clitorisele care seamănă. seamănă prea mult. altceva face diferenţa. tremurul diferit. privirea dinainte. după. ţipetele. timbrul vocii. intunericul camerei. veioza. camerele de garsoniera. multe. demisolul. unul. apoi mai multe. viata confort trei. sau g103. acolo era la inaltime. la sase. fara perdele. vedeai centrul . pe bloc. ehei. pe bloc erau tiribombele unde ne invarteam pana la 3.oo dimineata si se parea ca nimeni nu doarmea. poate era din cauza ametelii. sau liftul care sarea dupa etajul zece si ne proiecta in aer. stateam acolo mai multe ore pentru mangaieri si uitam de tot. cand era vorba de sex oral stingeai lumina. aveai nevoie de relax. uneori ti se spunea sa o aprinzi. sa o vezi sa te vada. mai bine asa. de ce uiti la sexul meu cand intri in mine? sa-l vad cum se ineaca. cum il pierd pentru totdeauna.sa ne volatizam. baiiiiiiiii. in camerele de camin. putine la numar. el inghesuit in ele. ele la fel in el ca niste bagaje care isi schimba rufele murdare.sau anumite tăceri. mai degrabă furia cu care le-ai rănit… şi răspunsul lor pe măsură. un război care nu se va termina. în acelaşi timp cu tine milioane de războaie care se duc. neconsemnate în cărţile de istorie. fotografii cu zimţi la margine ca acelea ale mamei găsite în casa bunicii.te uiţi. şi este altceva. usile din manzanares care trebuie schimbate. barnizate cu z. sau cu s. cu bvamos asa dulceag imbinat. se simt ele literele intre ele se indragostesc.

tot despre asta vorbeşti. păi… am trecut pe acolo. din greşeală. trenul de atocha mai transportă şi astăzi sânge. nu s-a terminat ce au început. au dat supliment şi la spitalele de copii.
din trupurile acelea a rămas numai ce se scurge.te gândeşti ca nu mai este scăpare dar o vei căuta în continuare.

ahtiatule! imi esti drag . imi esti drag. dar nu imi va ajunge. si tu mie. cum nu ia ajuns nici o femeie. si inca una. pai ce mai astea sunt sosete? nu sunt prostule şi te exciţi.bauhaus. astea nu sunt pastile.nici sosete. nu sunt tranchilizante. ci ritm. dar nu de dans.păi din picioare poţi să cazi exact când ieşi calm din scară şi urci pe timoteo. cum i-a spus ea te iubesc mai mult decât ca pe un frate. siamezoooo. tu chiar crezi că mai am timp să înţeleg declaraţii?

nici un glas apropiat în preajmă. iei pastile fără efect. se vindecă trupul. restul altădată. niciodată.
calea ferată plină cu bucăţi de trup înfrăţite anatomia asta pare asemănătoare.
o mână cheamă un picior şi invers . conversează liniştit. un picior îşi cere restul. o unghie. un deget. o pieliţa ceea ce era sub ea. cine să facă toate drumurile acestea/ de lipire/ alipire? în cărucioare cei care trebuiau să o ia pe urmele noastre nu mai au nevoie de sângele-supliment. doar de o altă lume.

trece pe lângă apa asta. seamănă . seamănă. cum naiba îi zice mai? eu îţi sunt împotrivă? ţi se pare. te vor slăbit.
este mult până ajunge la muncă şi apuca ce îi vine la mână. prima dată. o cazma. o lopată. o mistrie stil rata. un ciocan. picamarul. dar să spargi zidul asta din faţă. căci aici este reformă. îl face meseriaşul la loc în trei zile.tu crezi că nouă ne este uşor?
dar rezolvă nea marinică totul cu yesso alb. nici nivelul nu-l pun pe piese. norocul începătorului nu?aşa poţi spune. le nimereşte băiatul piesă cu piesă şi dacă nu este mulţumită presidenta de bloc îi dă nea marin o cârjă tânără să nu uite câtă viaţă mai are. nu prea multă. oricum.
o să arate mai frumos. pizdă băi. de la cum a fost dărâmat cu ciocanul. de la mână. sau de la degete. sau de la degete fără mână. păi crezi că nouă ne este uşor?

rămâi în soaptele care vin din spatele uşii de lemn vechime 50 de ani .
sustras oricărui blocaj.
manzanares ştie. un bloc si scarile lui pastreaza memoria locatarilor. tot ce au uitat ei si ce si-au inchipuit. nici sedati nu ar putea spune mai mult ca ceea ce pare mut. în faţa blocului este contenedorul cu resturile din portal plin ochi. la 16.30 va fi ridicat de o altă maşină.
UN:F [1.8.6_1065]

un tactil

2010-11-10T23:07:00.005+02:00

in fiecare dimineata trupul ii este impotriva. dar inca mai misca.

in lumina cruda a unei noi zile camasi de firma peste maieu imbracate.

ramasese la punerea la punct a planului de iesire din spital. dar ii era mai bine daca astepta o vizita neasteptata.poate avea sa-l lamureasc pana la urma de ce nu poate iesi pe usa ca toti oamenii. de afara. sau unii dintre cei din orase. cu locuinte confortabile.
doar ca cei dinauntru putea incerca. de cate ori ar fi vrut sa iasa. tiptil. pe furis.

si blocati exact cand credeau ca pot iesi.
doctorul i-a spus : fiecare stapaneste un teritoriu. poate fi si defensiv. pentru asta poti consuma mai putina energie. in schimb acumulezi nervi.

nu pot sta pe bancile de aici. ma pot confunda cu un boschetar. si cine stie unde ma duc. or sa spuna ca din greseala. si nu am toate hainele cu mine. iti dam noi altele in schimb. asa ii pot spune. este satul de cei cu replici pentru orice problema. el este un tactil.

niram- intalnire virtuala cu george roca

2010-11-03T22:47:00.002+02:00

Pulsul Diasporei Romanesti de la Sydney la Madrid

Intalnire virtuala cu jurnalistul George Roca

"...singurul lucru care se putea face, era cultura. Eu insumi, Cioran si multi altii, am ales deci sa lucram, fiecare dupa vocatia sa. Si asta nu inseamna ca eram rupti de tara, dimpotriva, dar era singura cale prin care puteam ajuta." Mircea Eliade - L´Epreuve du Labyrinthe, entretiens avec Cl. H. Rocquet - Belford, 1978, Paris (Incercarea Labirintului, pag. 34)

Espacio Niram din Madrid lanseaza o serie de video-conferinte menite sa reuneasca intelectuali romani din toate partile globului, pentru a-si impartasi experiente, a schimbe idei si a ajuta la consolidarea sentimentului de identitate romaneasca prin cultura.
Centrul Pro-Arte Madrid in colaborare cu Editura Niram Art si scriitorul Hector Martinez Sanz organizeaza “Intalnirea virtuala cu George Roca, autorul cartii De vorba cu stelele”, care prezinta personalitati romanesti din lumea artelor, literaturii, muzicii, raspandite in intreaga lume.

Evenimentul se va desfasura vineri, 5 noiembrie a.c., incepand cu ora 23.00 (ora Spaniei), in Espacio Niram din Madrid.

La intalnirea virtuala cu autorul vor fi prezenti intelectuali romani si spanioli: Bogdan Ater (artist plastic), Fabianni Belemuski (directorul Revistei Niram Art), Antonio Calderon de Jesus (fundatorul Galeriei Artejescal), Alexandru Dica (presedintele RoMadrid Cultural Club), locotenent colonel Garda Reales Tercios, Miguel Angel Galan Segovia (directorul Editurii Niram Art), Ovia Herbert (poet), Hector Martinez Sanz (scriitor, filosof, directorul Revistei Madrid en Marco), Kasandra Kalmann Nasaudean (jurnalista Radio Diaspora Online din Statele Unite), Romeo Niram (artist plastic), Geanina Ionela Palade (avocata), Ariadna Petri (fundatoare Cercul Poetic Reflexos), Tudor Serbanescu (fundator Centrul Pro-Arte), Marin Trasca (jurnalist), Andrei Zamora (fotograf). Invitata speciala a serii va fi Carmen Sandulescu (jurnalist Radio Romania International).

Participantii la evenimentul din Madrid vor intra in dialog cu George Roca, jurnalist si scriitor stabilit in Sydney, prin videoconferinta. “George Roca este poet si ziarist. A scris, a editat, si figureaza in conducerea mai multor reviste si ziare. Iar toate aceste publicatii care sunt la activul sau, la un loc, ajung la cca. 20. Este o carte de vizita concludenta, mai ales ca, intotdeauna, George Roca a militat pentru aceleasi idealuri democratice, de dragoste fata de oameni, de normalitate si intelegere, de frumos si curatenie sufleteasca”, declara jurnalistul Roni Caciularu, din Israel.

Organizatorii initiaza astfel o serie de evenimente culturale si artistice, prin care isi propun sa stabileasca legaturi si sa uneasca intelectualii romani din Diaspora si Romania. “Intalnirea cu George Roca, autorul cartii De vorba cu stelele, constituie primul eveniment dintr-un proiect amplu, pe care ni l-am propus la jumatatea acestui an. Intentia noastra este sa reunim intelectualii romani din Diaspora si Romania, oferindu-le posibilitatea de a desfasura impreuna evenimente culturale si artistice, precum si proiecte care au ca scop integrarea artei si culturii romane in alte tari ale lumii”, a declarat Miguel Angel Galan Segovia, directorul Editurii Niram Art.

calle manzanares - trenuri de alexandria versus mai este mult până la paris?

2010-11-01T01:28:00.012+02:00

(banca din rivas vacia madrid)-

asta era mai jos. si sus nu mai conteaza. ondulatii.trenurile goale. nu mai sunt. nu ai plecat cu ele cum visai.gara de provincie. o gara a pierzaniei ca altele mii. nu te-ai oprit pe un camp langa marginea unui sat.cu cortul. sa fi ramas acolo mai aproape. cu sapca in cap. sa te vezi din lanul de grau. sau mai bine nu. acum scarile din 45 astea din calle manzanares nr.20. nu este despre viata ta.ea atarna ca o sapca pe una din scarile unde stergi 2 zile la rugina care nu vrea sa cada. se prinde. de maini . in lipsa de altceva.acolo prin unul din geamuri vezi plovare la uscat. si asa ramai. prins cu privirea in menghina.tintuit de balastrude de parca ai vrea sa apara cineva. si in cap "heart and soul", chitara obsedanta parca urcand din canal si vocea sugrumata a lui curtis.
nu mai zboara depresia ca un ultim zepelin.

sa nu vina

nu aia. repede ca sunt in sange pana la gat. la ora asta nici urgenta nu mai lucreaza. nu.

roaba linistita, fara gram de nisip, fara gram de iarba de carat dintr-o parte in alta cu un scop, altul, pentru a te face de folos, pentru a nu fi prins stand, inca trei saci ca sa ajunga pentru acoperis.si apoi vom sta linistiti. asteptand dimineata.vom manca sendvisurile cu sunca si cascaval de "lidl", tinute toate in pungile de plastic.putem lua o sticla de "rioja" de la don pedro. ne va lasa. in lipsa. ne va ingadui. caci daca nu el. cine in locul lui/ de unde altul/ de unde altii si cu ganduri bune?

cu totii.vom trece pe furis. ca pisicile.
din camera asta galbena.
in celelalte.
sa-i auzi cum dorm. ca pruncii. fratiku... sa-i vezi cum pleaca. fara sa-i simti. fara sa te trezeasca si pe tine. caci ei stiu. pe cine trezesti nu te mai lasa sa traiesti.

(roaba in rivas)

rul manzanares (t.d)

2010-10-28T00:20:00.002+03:00

(banca din rivas vacia madrid)

ii vorbeste cimentul dar el inca nu-i prinde limba. mai bine i-ar rupe limba.

scaun cu sapte picioare. fotoliu din plastic cu camera de luat vederi instalata intr-unul din picioarele de lemn ale patului rotit in fata si in spate pentru supraveghere si raportare, trei ochi verzi in tablia unui pat de stejar clipind des etc. madridul este un deal cazut in vale. te urca si te coboara neincetat.
i se suprapun mai multe planuri in cel prezent, pierde directia corecta.asa s-a spus corecta.. in picioare are indesate firimituri de paine care se vor usca. nu va mai calca pe bulevarde.

ce-i picura in vene nu se gaseste in farmacii.

rasaritul soarelui este indepartat si vine dintr-un tinut obscur stapanit de altii. rasaritul aduce innoptarea.

prin perete cu ajutorul unui furtun este injectat cu substante. set the control of the heart of the sun. se muta in vene cu tot cu bagaje. nu vor opri experimentele nici in somn. si cum sa te mai trezesti cand zorii nu or sa mai apara? chiar impinsi de la spate.

va parasi statiile de pierzanie prin care a trecut somnambulic in noptile calduroase de vara cu rucsacul in spate. nu stia ce il mai tinea treaz in bataia vantului de la miezul noptii, dar inca misca picioarele pe bordura fara capat. langa gari existau wc-urile mizerabile unde se putea urina.vomita. la alegere. sau in acelasi timp pentru a combina actiunile decisive si a trece la urmatoarele etape ale traseului.
neoanele din gari erau intesate de muste si tantari ametiti. pastilele din buzunarul de rezerva de la spate ardeau si raspandeau in aer plasele-tranchilizante.
mustele se apropiau de fierbinteala becului pentru a-si gasi un sfarsit orgasmic in momentul arderii.

asa i se pareau si lui peregrinarile facute: ca sub efectul unor combinatii de substante. viata ii era inapoi si nu se mai putea intoarce.

somnul secera proaspat ascutita deasupra fruntii. in cadere..
taisul fin.
nu i se poate opune.

somnul o camasa de forta luata la comanda. trasa cu grija de medici. nu pare a fi un spital, ci o alta sala de asteptare. nu li se aduce inca cafeaua. se prelungeste suspansul. dar asteptarea s-ar putea sa nu merite.

oboseala umileste. trezirea umileste.
daca ar arunca carnea in rucsacul de munca si s-ar folosi de oase.numai de ele. si ele de el. renunta la plan. sau planul la el.

prin gang iese direct in quintana, barul ecuadoriencei insemnata cu zambet, in apropierea bisericii de langa timoteo. soarele loveste in coaste. sub camasa levis. alba. caldura o poate tine mai mult sub brat. incalzit fortat. se va dilata ca o sticla de plastic. apoi se va sparge.

rasaritul soarelui printre acele cladiri mai sus de manzanares spre care ar vrea sa se inalte direct din contenedorul cu resturile de la lucrare. caramazi ciobite. rupte. resturile de mancare. conservele de calamar pline de salsa si atun, oasele de la puiul cumparat de la barul din colt unde barmanita peruana zambeste si mai ofera un ciupito de herbas.ce arunca vecinii seara dupa ce ei pleaca spre casele lor murdarii, pungi de pastic pline, resturi din care s-ar construi alte blocuri peste alte blocuri.
casele lor nu sunt casele lor. acasa este pe alta planeta. necunoscuta si ea. transbordat.platesc chirie si pe plapuma.
presedinta de bloc cu expresia che bonito despre orice noua bucata de marmura pusa la intrarea in imobil.
fata de la etajul trei. fata de la doi cea in blugii mulati, fundul bombat. cainele negru. ceialati doi caini scosi la pranz de tipul care sta cu cea inalta. ii ajungi greu intre picioare. cu privirea o poti patrunde mai usor. este frantuzoiaca. ce o cauta pe aici? fiecare cauta limba. si semnele care intarzie sa apara pe maini. trebuie sa spele manusile. s-au umplut de pasta alba de marmura. este ca frisca in exporton .cand este bine mestecata cu mistria. se uita ca prostul minute in sir si o tot mesteca pana il opreste marian. destul. acum incepe treaba mea.

vedere din t.d (6)

2010-10-24T19:03:00.000+03:00

este specializat in omorarea tantarilor. viermilor. furnicilor. timpul o gluma, un balon spart in mana unui copil nestiutor, dar viu.

ce mai conteaza numele, pasaportul lipsa , identitatea instabila a fiecarei zile, balansul intre statiile de metrou, nehotararile lor adaugate peste ale tale ca un morman de gunoi care va fi aprins pentru ca metropola sa nu fie afectata de molime, ai nevoie de rabdarea lipsa, de plasa stransa cu grija, de tutun imbunatatit cu hasis langa statia sol cumparat de la portoricani sau negrii cu piele lucioasa si privire fixa, rom alb dominican sau cubanez, uischi scotian, techila in pahare cat mai mici si palinca scoasa din congelator pentru dinti sanatosi si o trahee profesionista la ingurgitarea unor licori schimbate des, fire water uischi american, copacii din manuel beccera dupa care te poti ascunde pana la venirea noptii cand apar ecuadorienii cu femeile lor aspect de dulap proaspat lacuit,sani generosi de atins, pai ei ce fac aici? cauta chibrituri de zalau in dulapul din timoteo impreuna cu nostalgii livrate la pachet si dunga de plastic potrivita, intors pe cealalta parte degetul ii arata acelasi semn obscen, sa va duceti la dracu si sa va intoarceti cand va chem eu…

cum strabati incaperile din demisol fara incaltari potrivite?

de obicei porti bocancii aceia cu varf de metal in bot pentru a nu fi ranit de o caramida sau un sac cu yesso atunci cand iti cade peste picioare (doar dintr-o intamplare ), amputat nu ai mai fi bun de munca (pe termen nelimitat ),ar fi un dezastru si spitalizarea nu se plateste, nu ai contract, nu se da oricum contract, intai sclavagism cativa ani, seful nu trebuie sa plateasca impozite la statul spaniol, el are de cumparat noi proprietati in afara madridului, caci aici are deja cateva blocuri si garaje inchiriate, cateva in comunidad de madrid si apoi malaga, nu da plata pe vacanta, nu plateste sarbatorile legale, fiestele, imbarligaturile nationale si internationale, doar daca muncesti, vinerea nu se termina programul la 14.00 sau macar 16.00, nu, la 18.00, pai atunci toarna pe gatlej vino -tinto rojo, rosado, blanco sau toate odata amestecate cu coca -cola, sa va fut de americani care una spuneti si alta faceti, asa ne-a fost vorba?… ca nu sariti si voi cu un bonus pentru cata coca v-am cumparat in doua saptamani de la chinezul din colt care are deschis non-stop, fute programul, sa te pisi pe graba sefului-broscoi si terminarea lucrarii cand vrea el, cum vrea el, si chinezii astia ar trebui sa-si cumpere un pat sa doarma in magazinele lor stil cusca unde vand produse spaniole la pret dublu, profita de duminica si pauza de masa, au mereu zambetul ala tampit pregatit si dau cu ola cum intri si hasta luego si hasta maniana mieros, ha! … pai si maine ne vezi aici la vinul tau amusinand cutiile de 50 centimos , vandute de tine cu 1,20, galbejitule, ai scapat de comunism dar femeile voastre se fut doar cu chinezi, mandrie nationala, caci conteaza ce pula intra in tine si mai ales ca nu mai aveti grija protectiei impuse, dragutii de ei, lasa bai ca sunt baieti buni, ca daca ar fi de expulzat pe romanasii- taranusi i-as arunca primii peste granita sau direct in dunare, fara colac de salvare, prea sunt tarani si nesimtiti, prea sunt dobitoci si manelari, in fiecare roman traieste un tigan deghizat in intelectual de strada care se crede buricul universului, iar cand se intalnesc doi romani unu incepe imediat sa faca pe seful, sa ma pupe in cur de gaozari ca nu scap de ei orice ai face, tot cu ei trebuie sa te speli pe cap, sa bei, sa te futi in smecherii si filosofeli, sa dormi si sa nu te mai trezesti. baaaa ,sa nu te mai trezesti!

yo soy de malaga, no rumano, no ungaro, va tocati coaiele aici pe banii mei? sa mi-o sugi cu burta ta revarsata peste curea si camasa vesnic patata de vin sau pete mici de unsoare,mai bine ti-ai inspecta creierul batranicios, faramitat, pulbere, sa ti-o dau la muie si in turul pantalonilor cazut de parca ar fi facut pe el cand vine in inspectie la lucrari si are ranjetul de latifundiar pe plantatie, che alegria pe voi vinerea cand va dau banii, rumano tonto, che alegria pe tine cacaciosule ,ca faci de ani de zile bani la negru cu duimul, cu o mana dai si cu cinci iei, dar de fiisa ai auzit?, ranjeste silviu-dubai si-a tras-o cu un distribuitor de la coca-cola si broscoiul i-a prins dimineta in vila lui de la pobeda, a facut un super circ, pe asta il dau banii afara din casa si fiisa aia mica si-o trage cu penisul turtit al americii, astia isi platesc prosperitatea cu fiecare nou razboi declansat, deplasat, alti gaozari carora nu le pasa pe seama cui isi fac banii, pana o sa li se infunde si lor si o sa le-o traga taoist chinezii, deja le-o vara usor, putin cate putin, gafaie de ceva timp stelele de pe steagul americii pana vor cadea in tarana, pana vor fi muci si praf si vor consuma ierburi made in china sa uite de ce li se intampla si tot degeaba, le vine si lor timpul sa linga dupa urma altora, cum noua acum, prostule ii spune broscoiul lu mario de cluj cimentul pe sol se intinde cu lopata, nu cu mistria cum faci tu, vreau eficienta, ce vrei sa te apuce craciunul la lucrarea asta din rivas, seful meu mi-a spus sa nu platesc hotii, mai bine va trimit la ambasada romaneasca sa-mi trimita altii mai destepti, mario se incrunta si raspunde nimic, il injura vartos, apoi o da pe aia ca el este orgolios ca este roman, hahahaha, sa o iei la muie cu nationalitatea ta cu tot, de parca ar conta pentru cineva aici sau oriunde ce nationalitate ai tu, esti bun cat produci pentru el fraiere, in rest praf si pulbere, si curve in gran via daca ai prea multe probleme, poti alege si casa de campo ca ai negrese dotate, stiu ce vor de la pula cum spune silviu si poate reusesti sa mai scazi din pretul initial, poate mai arunci in tine cateva cubate de vischi cu cola, torni vino, dai cu tuica, uiti, blana, pietris cu nisip si apa, un rand de bataturi in palme si apoi urmeaza al doilea si al treilea, toate sunt de la exces de laba, a doua zi o iei de la capat spalat, aranjat, pieptanat de parca nimic nu s-ar fi intamplat.

si chiar nu

si chiar nu

vedere la mare din timoteo domingo (5)

2010-09-18T21:36:00.004+03:00

(opera de arta a lui mugur grosu)

(tenesiiii)

doreşte o hibernare sub stratul gros de ciment. întins la plajă sub pasta intarita de sub betonieră. asta după masa de prânz. ar avea nevoie doar de câteva ore pentru recuperarea forţelor. apoi în plin soare lipit de trup. gumă mergatoare.

un gândac mare de culoare maronie este prins în pasta de ciment. observat la 8.15. 15 minute de la începerea programului.lasat in pasta ca intr-un cleste duios. gândacul este întors cu picioarele în sus şi mişcă încă din două. prea puţine pentru fugă, insuficiente pentru mersul normal până la primul lui adăpost.

înfige lopata în grămadă de nisip şi aude scrâşnetul pietricelelor în contactul cu metalul. este ca un sfredel în ureche muzica asta. se învăţa cu ea.
într-o zi nu va mai auzi nimic. doar vocea lui repetând un nume sau mai multe. toate necunoscute. nimeni nu va mai răspunde. casa va fi părăsită. toţi sinucişi de propriile gânduri invadatoare. nu ieşi din capul tău oricum.

resturi de tuburi negre răspândite în bucătăria de la parter.nu le poate evita când păşeşte în drumul spre un cub plin cu nisip. nu închide ochii pentru a primi lumina strecurată de sub pavajul de garaj în spatele plaselor verzi, întinse peste schelele ridicate în jurul vilei de la santorcaz.
adi muie de pe schela de la etajul doi strigă: pacooooo!
paco (de la parter) : si. adi: să ţi-o dau la muie fraiere!. paco: bulangiuuleeeee. no me gusta.
ecourile vocilor lovite de pereţii vilei reverberând până în demisol. în secundele următoare auzul îi ese tapetat cu zgomotul picamarului apucat de adi-muie şi înfipt într-un zid de salon. excitaţie. fără motiv. aşa cum se întâmplă cu multe.
se opreşte picamarul. adi-muie: totuşi să mi-o sugi bulangiuleee! şi începe să râdă.

va fi iar seară şi nici o zi după.

pauza de amiază.miercuri sau joi sau vineri. aceeasi zi oricum.
trei corpuri întinse pe zăpada artificială. inerte. amorţite. ca într-o expoziţie părăsită de vizitatori.
antonio singur la parter. el cu paco-loco la etajul unu. paco refugiat într-o viitoare sufragerie. el într-o baie ce-i pare mai intimă unde a întins mai devreme stratul de leceada gri între rândurile de gresie. miros de cadavru pe degete. aşa îi pare. încă nu se descompune, unghii crescute prea mult. prafuri fine de cemento, borada, yesso pe trahee adunate pentru la iarnă. depozite preţioase. nu mai vrea să mai ştie de tot ce se agăţă de el pentru ai supravieţui în dauna lui.amintiri-căsuţe incomode unde mintea îi pare prizonieră. toate vor un loc în el. imaginează soluţii. mai multe locuri de supravieţuire în acelaşi timp. „nu mori consecutiv, ci concomitent”.
pereţii din cărămizi roşii. cartea de kundera întinsă lângă mâna lui, răsfoită febril, insuportabilă uşurătate a fiinţelor următoare care îl vor urma. cele mai rezistente vor supravieţui cataclismelor comandata sau declansate dinauntru.

intre lumi

2010-08-29T01:27:00.011+03:00

(

in ordinea numerelor de pe tricouri.caci alfel nu mi-au iesit:

1.(broastele testoase ale gabrielei)
2.(curatarea de tot... a porumbului)
3.(m. grosu aprinde lumanari- revelion 2009-2010)
4.(masa in mijlocul curtii- balteni)
5.(camera de la balteni- unde am petrecut vacante in copilarie)
6. ce se mai vede
7.(strada unde m-am reintors dupa 7 ani - calle timoteo domingo)

vedere la mare din timoteo domingo (4)

2010-08-28T00:15:00.008+03:00

(juan miro)- preluat , ambalat, prespalat de pe google iamgini -

el nu mai are casa. casa lui a fost incendiata la inceput de altii, pe parcurs a dat si el o mana de ajutor.
nu ar vrea sa se mai uite in urma, dar nu are cum. toate s-au imprimat in fiecare organ si in respiratiile sacadate ale unei noi zile de acum. ii place sa creada ca a pus foc casei, fara sa vrea. dar in acel incendiu al delimitarii de ceilalti a fost si el ars.
odata iesit ca cenusa si-a dat seama ca poarta in el tot trecutul intact. nimic nu a disparut pentru totdeauna, ci a capatat alte forme.lipituri vorbitoare in toate zonele pe care le credea supuse linistii.

acum traieste in efortul incorporarii unui alt teritoriu. cauta centrul noului pamant. si al cenusii ce i-a ramas sub piele. al urmatoarelor straturi de cenusa ce vor veni peste el.
crematoriul asta se tot intinde. nu are granite. arde cu placere cadavrele livrate.
stie ca odata ajuns intr-un nou centru va purta ceva din vechea privire, aceeasi ochi aposi si ochelari ai evenimentele trecute.o parte va fi prinsa in orgasmele petrecute deja.
in noul centru creat va purta stigmatul strainului. al nou-sositului, inadaptabil la limba vorbita de majoritari, nu aceea din dictionare, asimilabila, ci la alta.

se vede ca nu ai trait cu noi. nu te-ai scaldat in aceleasi ape.
aici aveti ape mai bune. au alta sursa? nu este infectata sursa? s-a chimbat sensul curgerii apelor. nu aveti doar deal. separat de vale. ci deal-vale. pare asemanator. ca la noi.
dar nu este la voi. ci la noi. tu privesti din acelasi unghi. pari mereu in alta parte cand ne privesti. nu doresti sa lasi o bomba cu explozie intarzita in metrou? nu vrei sa ne destabilizezi? sa nu furi nimic.
nu ne controlezi? pana la urma te vom pedepsi.
stiu asta. va promit ca nu va voi deranja prea mult. voi fi cuminte. nu ies prea mult din teritoriu stabilit. nu vreu sa va fac rau. aveti si voi reguli.
nenorocitilor.
altfel nu se poate.
altfel ne arunci printre usile autobuzelor bomba.
noi stim. mai bine luam masuri.

el va fi ca o rama sectionata de taisul lopatei. va avea doua corpuri impartite in doua spatii diferite.

a avut nevoie de incendiere pentru a nu se sufoca în propria casă. în casă lui nu se mai deschideau ferestrele. aerul dimineţii nu mai venea nici măcar pe sub uşă sau împins prin gaura cheii. nu se mai deschideau ferestrele. a vrut să spargă fiecare obiect din cameră, să-l arunce apoi la gunoiul dintre blocuri. a vrut să distrugă tot ce-l înconjura. şi-a dorit o ieşire din conserva pereţilor unde se simţea ca un peşte în curs de putrezire.
dar odată ieşit din capcana pereţilor proprii ar fi nimerit între zidurile altor pereţi. zidurile unei ţări unde s-ar fi asfixiat în acelaşi fel.

acel incendiu odată pornit nu se va mai opri.
în noile pământuri va rămâne tot timpul un incendiat care va încerca să pătrundă în alte case făcând efortul ascunderii incendiului care s-ar putea declanşa în urma intrării.
incendiul va arde înăuntru. centimetru cu centimetru. strat după strat.arderea o va transforma într-o plăcere reinoita de fiecare dată.

'''''''

recomandarea muzicala nostalgica este trupa timisoreana progresiv tm cu un unul din cele mai reusite albume din istoria rockului romanesc - puterea muzicii.

vedere la mare din timoteo domingo (3)

2010-08-22T16:51:00.006+03:00

la pranz bere rece " mahou" la litru si apoi picoteala pe scaunele improvizate. paco-loco repeta ca un fel de rugaciune: "sa-ti dau la muie.... bulangiule"... apoi ranjeste spre mine satisfacut.. ma,
spaniol destept esti tu la 61 de ani, taurasule, nebunaticule, fute femeia lui doar sambata, niciodata in cursul saptamanii, toreadorule,sterge spuma berii scursa pe barbie... si strange resturile de jamon intr-o pagina de "el pais". injuraturile le-a prins de la adi-muie in toate lunile in care a lucrat cu el la vila de aici din santorcaz...

povestea lui adi muie: am inceput iarna de la baza.fundatia intai cu picamarul ala mare machina grande.la cativa metri dupa primul strat de pamant am dat de pietris si apoi stanca nenorocita mai multe straturi. groase baai... groase de imi venea sa pun dinamita in ele... iti ingheta mana pe manerul picamarului... pizda masii...dar atunci cand iti amorteau bratele de la efortul impingerii... dansul picamarului se invata... aha venea peste tine caldura si uitai de frig. broscoiul-patron a spus daca va aduc masina pentru a sapa fundatia asta trebuie sa concediez doi romani. cum preferati? se stie ce am spus... muncim noi frate avem nevoie de loc de munca... apoi izolarea fundatiei. inaltarea caramida cu caramida a zidurilor. si frigul si ceaiuri calde facute din trei in trei ore si apoi bagate in termos sa tina cat mai mult timp... si la pauza de masa supa incalzita la un cuptor de microunde cumparat de toti patru care munceam la lucrare. aveam noroc ca nu prea venea broscoiul pe aici. doar odata la luna... si atunci eram anuntati de fratito prin telefon. puteam sa-i pregatim venirea sa nu ne prinda ca o frecam pe aici... oricum se cunostea ce munceam dar o faceam in ritmul nostru...

primavara, vara, toamna, iarna si invers... si inversari si macerarile care vin peste tine. si taieturile ca dintr-un ziar anonim unde te tot iscalesti peste semnaturile celorlalti si ce mai ramane din ce ai fost sa-ti spuna povestea. la inceput a fost cimentul. si apoi o zidire treptata intre caramazi pana nu au mai fost destule picioare,maini si ochi de acoperit.pana nu ai mai avut vedere si te-ai scufundat in alte ape mai inauntru. in cautari. pana ai inceput sa povestesti cu alta limba tot ce ai uitat.

paco-loco vorbeste prea tare pentru ora asta de amiaza. vreau sa adorm taurasule. baga cornul in zapada artificiala taurasule. tu oricum adormi in mai putin de un minut si apoi incepi concertul sforaiturilor.
tu esti deasupra apei din visul meu si eu nu te pot trage aici in capsula asta de ciment sa te invelsc si pe tine. taurasule in arena nu vei trai foarte mult timp ... muschiulosule ...si vei fi ucis. cu metoda. sa treci pin durere. de omul acela cu ciorapi rosiatici.omul cu miscari sigure pregatit sa-ti aduca moartea
paco parca ingramadeste cuvintele in gura cu lopata fara sa-si scoata dintii si sa-i colectioneze in cutia goala de calamar. te-ai ratacit intre cele doua sticle de bere. alegi bucata de zapada artificiala si treningul gros pe post de perna pentru cap. te arunci in somn cu precautie. mai ai nevoie si de trezire si de supletea muschilor, indoirea genunchilor, flexiunea degetelor.

vedere la mare din timoteo domingo (2)

2010-08-15T22:10:00.003+03:00

forta muschilor. o gluma serioasa. lopata de lemn. degetele carlig pe maner.vena incordata.rupi. poti rupe. dar de unde rupi?
si cand ruperea aia este de la jumatatea corpului si capul in alta parte. si mainile fac semnele acelea caraghioase catre nimeni. cerul aproape coborat intre betoniera si degetele balanganite aiurea. o sa te opresti sa intri in ritm. asa cum iti spunea adi-muie:"pastreaza ritmul in fiecare ora. acelasi. sa nu te rupi de tot.sa nu te vad rupt. sa nu te vad ingropat in mormanul de nisip. sa nu scapi sacul de ciment echilibreaza." asa o sa faci. pas cu pas.

antonio un gitano rautacios. are 60 de ani si nu suporta imigrantii. din gusa ii iese un aer de superioritate care ma distreaza.el le stie pe toate in constructii si nu prea ii plac sugestiile.
adi-muie insa nu prea il baga in seama. aici el este sef de lucrare. asa ca poate sta in cap de ciuda gitano. adi imi arata cati saci de nisip trebuie sa pun la un sac de ciment, cum se curata solul dupa ce s-a dat cu yesso. invat alfabetul. sper sa nu ma opresc la c sau la e...
muschii incep sa dicteze ritmul la sacii de pegolan. mi-am adus aminte ca este mai usor sa-i car pe umar cand ii transport de afara in salonul de la parter si execut. din salon toti sacii vor fi carati dupa mersul lucrarilor la etaj sau la subsol.

seară benjamin fundoianu în barul niram

2010-07-13T20:59:00.004+03:00

primul eveniment la care particip activ (mai precis recit), în barul niram,aflat lângă stația de metrou opera, sâmbătă 17 iulie, aproximatix ora 20.00 (mai sigur după ora 20.00). un eveniment dedicat lui benjamin fondane. o să fiu împreună cu criticul literar Héctor Martínez Sanz- director la revista Madrid en Marco, pe care l-am cunoscut săptămâna trecută, iubitor și cunoscător al limbii române.

vedere la mare prin fereastră din santo domingo

2010-07-11T21:00:00.004+03:00

unde îți este geografia...
unde ai pierdut trasarea... sau nu. sau nu. afli pe repezite. să stai. să rămâi dar unde? în cine ? cât loc mai este de întins oscioarele... nu prea...
gândacul dintre pietre nu merge să facă dragoste nu merge să se liniștească nu merge. nu... stă răsturnat în visul meu cu ochii ieșiți dincolo de linie. gândacul este prins între resturile de escayolă yesso și cemento sub piciorul de fier al betonierei. bate ușor în piciorul de lemn al patului să/ți aducă noroc.bate în lemn.

scriam odată pe timoteo domingo din fereastra apartamentului din timoteo domingo bajo b: nu am făcut întotdeauna ce trebuia. când trebuia. de parcă aș fi fost limba unui ceas elvețian stricat.mi-am blestemat anumite alegeri. câteva orbiri repetate. nu ieșeam ușor din carusel.nu vedeam oamenii de aproape oricât m-aș fi uitat din spatele minții lor aburite. eram și eu aburit. retragerea în hrubă mi-a fost mai la îndemână.fardat de o pastă a întunericului.acolo înghițit de o gură ce împroșca mai mult sânge în afară decât un trup proaspăt înjunghiat.sub nivelul suprafeței am deprins un dans special. unul lent. dar clar. de manual aș putea spune. unul al detectării din aproape în aproape.
sub crustă apar toate desenele suburbiilor iar de acolo spre marile bulevarde cu cămașa descheiată fără teamă iei mirosul de asfalt încins în nări. te joci cu el. îl confunzi cu mirosul oamenilor din jur din atâtea rase. aici este un babilon în mișcare.traversezi babilonul. te bucuri de el. îl împarți cu ceilalți și zâmbetul peruancei din autobuzul 113 ce pleacă spre ciudad lineal și reproșul prietenesc al șoferului cu pleată care a oprit în stația din quintana chiar dacă tu ai uitat să faci semnul obișnuit cu mâna întinsă el te-a recunoscut și a oprit și bolivianca drăguță numai surâs la 6.00 dimineața numai somn în ochii tăi. se așează pe primul rând de scaune de patru locuri. mereu același loc. ți se întâmplă și ție să cauți în fiecare zi locul. să nu chimbi. să te așezi în liniște. imediat după bara la scaunele cu 2 locuri. autobuzul urcă și coboară ca o navă cu pânzele perfect desfăsurate. nu dormi. tu nu vrei să dormi pe străduțe și bulevarde cu 6 benzi spălate în noapte cu furtunele de la liempieza curățătorii spor de rușine salarii regești... ai vrea să ai un post de gunoier asigurat. sau un post într-un copac. strângător de aer curat la pungă pensie asigurată de la 40 de ani.
proxima. se anunță din microfon. proxima. proxima. estacion. care? puente. de...

oboseala și traspirația fac zid comun. zid lipicios. scoci pe frunte.nu pielea. pielea întoarsă.blocaj. ca și în trafic. și totuși un cer senin deasupra autostrăzii ce iese din madrid spre zaragoza și ținta este o comună santorcaz și vila cu 3 etaje unde muncești la interioare. cerul ca o față în care te recunoști nor cu nor. femeile concentrate la volan le vezi prin geam atente tocul pe pedală îmbrăcămintea office cămășuța descheiată la gât să nu izbească partenerii să respire plămânii.
în cap trafic suspendat. să nu iasă în decor apasă pedala. să depășim. să ieșim în următoarea rotondă să ajungem mai repede spre alcala de henares. de acolo va fi mai liber. la prima rotundă spre amiază vor apărea prostituale sprijinite de bare lângă niște copaci. probabil românce aici în zonă.flecărind cu un scaun de plastic după ele. apoi se întind și așteaptă de parcă ar sta la plajă. așteaptă soarele. sigur. intromisiune solară.

pentru că

2010-06-13T03:58:00.006+03:00

pentru că modigus ne remorează, clasifică inspirat, dă la o parte ce trebuie. găseşte resurse în trecut. ne pune o parte din vechile lecturi în faţă. pentru că zâmbeşte în mustaţă. pentru că fiecare reuşeşte să stâpânească un teritoriu atunci când s-a decis să o facă. şi are instrumente. şi nu se opreşte din căderi sau urcuşuri.
intraţi pe vârfurile picioarelor pe noul lui blog. experimentul continuă. şi mă bucur când el ia diverse forme. surprinzătoare. nu vrea să intre linkul. dar aici este:

adresavali
hai că l-am pus eu (vali).

pentru că musca şi insecta au pierdut traiectoria dar caută în continuare sânge proaspăt
pentru zilele pierdute . pentru cititoare infidele. pentru cititori bulversaţi de lecturi care nu le îndeplinesc dorinţele şi visele pe care urmează să le viseze. pentru croitoresele de pe întreaga planetă. în viaţă. fără tub de oxigen. pentru munca manuală.căci ce îţi faci tu cu mâna ta nimeni nu mai schimbă.

pentru homo hetero popo şi homo ludens în mintea căruia am pătruns cu mult mai uşor ca în alte pierdute minţi şi ne simţirăm bine căci erau momente când erau mai mulţi în mine puşi pe glume şi fericiţi că împărţeam aceleaşi jucării şi locuri de joacă lopăţica găletuţa de nisip mult nisip cam până la frunte şi puţin dincolo de ea.

pentru tot ce urmează să îndepliniţi dar se va amâna şi de data aceasta din lipsă de combustibil. cineva fură motorina şi benzina planetei şi dacă l-ai prinde a doua zi ar apărea alţii în locul lui

pentru perpetuarea iremediabilului atunci. pentru locurile goale care se vor ocupa exact când tu vrei să te aşezi.

pentru greşelile sărbătorite cu mult fast şi schimbarea lor în victorii parţiale. de circumstanţă. nesatisfăcătoare.

şi pentru multe altele vă…

(asediez cu ultimele resurse de respect)

ps: “simptomele” cu mesagii îşi continuă aventura şi traseul sinuos. nu am găsit cuvânt simplu. pentru o noapte splendidă cu the cure – pornografie. dar vor apărea semne pe anumiţi pereţi. şi havane tapetate în tot apartamentul în lipsa unei ocupaţii serioase. responsabile.

te ridici. pleci. tot o rămânere.

SIMPTOME (primul meu plagiat)

2010-06-02T17:12:00.008+03:00

joi, 3 iunie, la biblioteca metropolitană mihai sadoveanu, de la ora 17.00 – citesc şi lansez în regie proprie mesagii cu titlul:

SIMPTOME /primul meu plagiat/ - texte bătute la maşina de scris (încă mai am, mulţumesc lu damiev pentru achiziţia aceasta rămasă la mine de ani de zile) şi scrise de mână cu pix negru, pe alocuri cerneală roşie. nu vă înghesuiţi… oricum nu o să ajungă pentru toţi, promit însă că voi mai scoate exemplare xeroxate peste 2 săptămîni.

cu această ocazie mulţumesc din inimă, nu partidului, ci editurilor de poezie din românia şi stilului de a pune, să v-o pun, problema unei apariţii de carte secţiunea poezie. am înţeles de 10 ani de zile că o carte de poezie nu este o afacere, dar continui să cred că poţi scoate ca editură banii investiţi într-o carte şi chiar ceva milioane în plus, cu condiţia unui minim marketing şi interes de ambele părţi editură-autor. dar lasă bă… că merge şi aşa la noi. până ne vom duce dracu. şi asta ar fi bine să se întâmple cât mai curând, căci este singura şansă de trezire a oamenilor ce compun şi recompun sistemele decizionale în ţărişoara asta.

şi ca bonus un mesagiu mai scurt:

/înainta ameţit cu auzul acoperit de cântecul greierilor printre conserve de peşte golite şerveţele albe mucuri de ţigări spre gangul la capătul căruia aştepta un fascicul luminos al lanternei. era o nouă bâjbâire cu palmele umede… se aştepta la o lovitură din întuneric un pumn care să-i încălzească obrajii. toată nesiguranţa îi dădea o nouă energie. orice pierdere în orientare devenea un câştig. capătul gangului era o ieşire spre miresme dorite. receptaculi prietenoşi îl ademeneau spre capăt. nu ştia de unde venea atâta tandreţe şi de unde frica ce săpa în el. mergea mai decis ca niciodată spre capătul gangului. urma să ajungă. poate întreg/.

mulţumesc pentru copertă lui modigus şi pentru foto lu alice drogoreanu.

am ratat trenul de atocha

2010-05-29T11:06:00.005+03:00

ştiu draga prietene

că am ratat trenul de atocha şi poate nu o să/l mai prind pe al doilea niciodată. nu am fost nici în el pozzo. nici în santa eugenia. în nici una din staţiile morţii.
nu am avut nici un pic de inspiraţie să prind măcar ultimul vagon al trenului din mers.
nu aveam de unde să ştiu că în acea zi se va reinventa omul ţintă şi va servi drept exemplu al unui mare experiment. cu etape şi timpi calculaţi.
era o zi cu prea mult soare şi rucsacul cu hainele de muncă mi s/a părut uşor la plecarea din pueblo nuevo. nu căram pe nimeni în el. nici chiar pe mine.
pe unii trenurile acelea i/au dus la un mare picnic unde s/ar putea să ne aştepte şi pe noi.
dar noi nu ne grăbim. ferestrele. iarba. loviturile. intrările. ieşirile. deraierile.
ne mai păstrează pe aici.

nu am fost la întâlnirea dintre pământuri cu toate că ea a avut loc

altora călătoria asta le/a împrăştiat pe lângă şinele de tren mâinile picioarele sau timpanele.
am văzut la tv cum un tată ecuadorian care a venit să/şi ia fiul pentru înmormântare a plecat din madrid cu o sacoşă de oase.
dar unii au mai supravieţuit. recompensa statului spaniol o alocaţie onorabilă pentru toată viaţa.

oare a meritat să te afli în tren?
de multe ori nici nu poţi să/ţi dai seama de ce parte a baricadei ar fi mai bine să stai.
şi dacă nu a fost un noroc că lucram în alonso martines pe linia lui 5 îngropat în prafurile şi cimentul acelui demisol pe urmele şobolanului.

dacă nu a fost mai bine să trasez după explozii harta însângerată a omului/ţintă

şi nimic
nu te apară nu te protejează nu te salvează

ps: mulţumiri alice pentru foto.

Cenaclul Euridice reia seria intalnirilor la BMB

2010-05-25T17:44:00.001+03:00

Cenaclul Euridice reia seria intalnirilor incepand de miercuri, 26 mai 2010, ora 18.00, in Sala Mircea Eliade a Bibliotecii Metropolitane Bucuresti, intr-o noua formula.
Sedintele Cenaclului vor fi inregistrate prin sistemul videconferinta, urmand ca textele sa fie publicate in volum. De asemenea, poetii care vor lectura vor fi publicati in revista Paradigma.
In cadrul acestei prime intalniri se vor stabili moderatorii intalnirilor cenaclului care i se vor alatura Stefaniei Mincu.
Toti cei care au citit in cenaclu sunt invitati sa participe la dezbateri.
Puteti trimite materialele (poezie, proza), videopoeme si audiopoeme pe adresa cenacluleuridice@gmail.com.

INFECTAȚII (RULMIX) - 1.

2010-05-12T13:37:00.009+03:00

și acești cocoși care încearcă să-l trezească de mai multe ori într-o singură oră cu cântatul lor. să-l trezească dintr-o semitrezie. deoarece nu este cufundat cu totul în somn.
dar nici treaz nu este.
trezirea pentru merb va fi oricum o continuare în timpul zilei a visului în care este prins acum. trebuie să se ascundă. nu știe de ce. sau vrea să întrețină o derulare narcotică a imaginilor dinăuntru.urmează să afle. să-și dea seama.
nu vrea să audă cântatul cocoșilor. îi seamănă cu un strigăt de ajutor interpus și nedorit între el și filmul visării.
cocoșii cântă din alt timp. unul pe care merb îl refuză.și parcă nu era de ajuns la cântatul cocoșilor se adaugă imediat un tril prelungit al unor vrăbii rătacite lângă fereastra lui.

și câte nu se întâmplă cu el în mai multe părți și nu le poate relua așa cum ar vrea la trezire.

întotdeauna are prea puțină forță pentru un atac final de luare în stăpânire a imaginilor. alteori este prea confuz pentru a miza totul pe o singură alegere. există un întreg carusel de alegeri.
mereu o luptă inegală între cel nocturn și cel diurn. o ruptură ireparabilă.

țânțarii atacă pe rând. au metodă.sunt individualiști. școala insectei necunoscută omului și reflexelor lui întârziate.ghidarea este dată de hrană. și o țintă precisă de ajuns. invadat.

trupuri pline de sânge ce odată plesnite pe un perete oferă o pictură dintr-un singur gest.

eficiență și început al distrugerii.
merb se trezea sau urma să viseze

ceilalți dinăuntrul lui nu-l mai ascultau. trebuia să vorbească cu fiecare și cu mult calm.avea de adus pacea în tranșee adverse săpate și întărite fără voia lui. avea nevoie pentru fiecare de un strat de dragoste îndestulător. să înlăture o ură multiplicată în câteva secunde.putea propune un armistițiu.o renunțare la luptă între micile zone stăpânite și unde fiecare în parte credea că are dreptul să facă ce vrea fără consimțământul lui. li se întâmpla să uite pe perioade lungi care este cartierul general și de cine depinde fiecare. de parcă ar fi fost capabili de autosusținere.
dorea revenirea la unitate unde vocile devin una și rămân îndrăgostite.
I SE IMPUNEA pentru a nu știu câta oară regândirea unor instrucțiuni ȘI PLANURI pentru un război de gherilă care avea să se prelungească.

războiul de aproape
pulsând în fiecare componentă a lui
și cel îndepărtat la fel de important.în ambele părți se impunea câștigul. toate pentru o supraviețuire ce încerca să se transforme în mai mult de atât.
dorea o catapultare împreună cu ceilalți în afara tranșeelor sau acestea aveau să-l îngroape în pământurile lor primitoare.

CAPETE INFIERBANTATE - 13-15 IUNIE 1990

2010-05-05T13:24:00.003+03:00

CAPETE INFIERBANTATE
Spectacol desfasurat in cadrul proiectului 13-15 iunie 1990

text Michaela Michailov, performer Alexandru Potocean, video Cinty Ionescu, sound Catalin Rulea, scenografia Adrian Cristea, regia David Schwartz.

5, 6, 7, 8, 9 mai 2010 ora 20.00

Conferinta de presa: 5 mai 2010, ora 11.00

Centrul de Introspectie Vizuala
Str. Biserica Enei 16, sector 1, Bucuresti
www.pplus4.ro

Centrul de Introspectie Vizuala prezinta in zilele de 5, 6, 7, 8, 9 mai 2010, ora 20.00, spectacolul de teatru documentar Capete infierbantate, eveniment desfasurat in cadrul proiectului 13-15 iunie 1990.
13-15 iunie 1990 este un proiect de cercetare si performare a istoriei recente, propunand spectatorilor sa participe la un act de retrocedare a memoriei colective si subiective.

Evenimentele din zilele de 13-15 iunie 1990 au marcat o perioada de disensiuni socio-politice majore cu efecte in devalorizarea democratiei romanesti, fragil instituite, in polarizarea societatii civile si in alterarea spiritului civic.

Proiectul are la baza metoda documentarii prin interviu si prin arhivarea datelor si rapoartelor care contin referinte la evenimentele din 13-15 iunie.

Proiectul are doua componente: spectacolul de teatru documentar si o arhiva audio-video informala de interviuri realizate cu actanti ai evenimentelor, de la liderii miscarii “Piata Universitatii” la lideri politici, persoane ranite sau arestate, mineri.

Spectacolul Capete infierbantate reactiveaza in constiinta publica un calup de istorie vie, din perspectiva actorilor sociali implicati in evenimente. Adevarul despre aceste evenimente este suma punctelor de vedere, de cele mai multe ori contradictorii si imposibil de redus la o unica perspectiva.
13-15 iunie 1990 este un proiect independent si autofinantat ce faciliteaza accesul gratuit atat la spectacolul Capete infierbantate cat si la arhiva audio-video.

Eveniment realizat cu sprijinul: Fabrik, Sato Art

In parteneriat cu: UAP

Parteneri media: Arhitectura, Arhitext, WebPR, Sapte Seri, 9am, hipmag.ro, feeder.ro, modernism.ro, port.ro, studentie.ro, veiozaarte.ro

.........................................................................................
Informatii presa:

Centrul de Introspectie Vizuala
Str. Biserica Enei nr.16, Sector 1
Bucuresti
www.pplus4.ro
office@pplus4.ro
0745 028 544

Mihaela Michailov - 0722682349

recomandare revista - a aparut "revista la plic". mai multe amanunte pe blogul lui m. vakulovski.

si recomandarea muzicala - unul din "taticii" jazzului care l-a extaziat pe cortazar atatia ani si despre care scrie in "sotron" - john coltrane. puteti asculta si albumele la alegere, pe my space sunt free cel putin 6. iar inregistrarile din concerte sunt un deliciu greu de refuzat. cred ca omul asta avea mai multe guri si mai multi plamani. nu ratati "love supreme". coltrane este un mare poet, un cumul de voci ale subteranei sufletesti.
iar fotografia cu el de pe pagina de prezentare a my space-ului are o forta, o carisma si un suflu de om aparte. priviti in ochii lui cu atentie si putina rabdare!

GENERAŢIA LITERARĂ A EXTREMELOR - SINUCIDERE&FANATISM

2010-04-21T04:42:00.002+03:00

citesc astăzi pe -hyperliteratura- site literar de prestigiu în mediul on line în ultimii ani şi unde am fost şi membru în două perioade ( când site-ul a fost condus de sorin dinco&mugur grosu şi într-o altă perioadă de andrei ruse). anunţul de închidere a acestui site a fost postat de iniţiatorul proiectului on-line poetul marius ianuş.
nu ar fi o veste surprinzătoare, deoarece am asistat în ultimii ani la dispariţia, închiderea temporară (cazul club literar), schimbarea administratorilor şi lupte interne diverse pe site-urile de gen de mai bună sau îndoielnică calitate. nu intru într-o clasificare a calităţii lor în acest moment, cu toate că îmi este clar care dintre site-uri chiar au promovat valoarea şi care o impostură literară pentru a-şi menţine traficul şi o anume vizibilitate.

lucrul care m-a surprins neplăcut a fost motivaţia de închidere a site-ului pe care a oferit-o marius ianuş:
" Nu voi continua povestea hyperliteraturii, pentru un motiv simplu: e o poveste necreștină."

şi încă o avertizare a lui ianuş ce sună ca o sentinţă implacabilă:
"Îi avertizez pe toți cei care scriu aici că sînt pe calea pierzaniei."

CONTINUAREA POSTĂRII O GĂSIŢI PE GRUPUL ROTOCOLARILOR

SPER CĂ AI AJUNS ÎNTR-UN LOC CU VERDEAŢĂ GEORGE VASILIEVICI

2010-04-11T02:17:00.013+03:00

(GEORGE VASILIEVICI)

“ noaptea se zbate între întuneric şi lumină în vreme ce noi trecem graniţa română şi intrăm
în zona neutră. neutră de tot. câţiva kilometri ai nimănui. lumina este cinstită. mişcarea este cinstită. şi noi ne mişcăm cu autocarul prin cinstea asta. când treci prin astfel de locuri, în care nu există nici un singur om care să le posede cu piciorul, îl poţi intui pe dumnezeu. nimeni nu opreşte aici de frică să nu se întâlnească cu el şi să fie luat la întrebări. se spune că poate fi necruţător, dar nu se ştie cu siguranţă.
dumnezeu se termină la barieră. acolo începe vameşul.” (ROMANUL YOYO)

george, sper că ai plecat în locuri cu verdeaţă. şi poate o să mai dai un semn din când în când. după cum ţi-am promis, ţi-am dat romanul "yoyo", la întâlnirile efectului de seară. o să-mi fie dor de zâmbetul ăla al tău.
o să te păstrez în amintire aşa cum ai fost la colocviul de la cluj sau în noaptea aceea la mugur înainte de întoarcerea lui la constanţa în mansarda extraterestră de la scena, din noaptea petrecută tot cu mugur pe scările căminului de la drept, era parcă într-o vară şi aveai încă energie pentru două vieţi... şi din ultima noapte pe care am băut-o la mine în romană anul trecut. asta după ce am plecat de la "euridice" şi când mi-ai povestit despre cel de al doilea roman pe care am înţeles de la mihuţ că ai reuşit să îl şi termini. promit că o să îl citesc ca şi pe "yoyo" care mi-a plăcut.

în rest , sincer, îmi pare rău că ai făcut pasul ăsta. puteai să mai aştepţi, mai aveai lucruri de făcut pe aici... şi noi ne-am fi bucurat de ele. eu unul aş vrea să nu existe moarte pentru tine. şi pentru nici unul din noi. dar cine sunt eu să mă pun în calea morţii? şi cât de mult aş vrea asta.

tu ai scris în "yoyo":

" viaţa nu este nimic altceva decât intensitatea stării de spirit. cu cât starea de spirit este mai intensă. cu atât moartea este mai departe. şi eu eram gata să merg până la capătul celălalt, oricât de departe era el, sevrajul nefiind altceva decât o scurgere majoră de tensiune sufletească atât de mică, încât moartea mă va depista după amprentele pe care i le las mângâind-o pe faţă "

fără să pot face vreo legătură cu ce aveai tu să faci azi-dimineaţă, i-am trimis un mesaj lu mihuţ care suna aşa:
ai intrat şi tu într-o cutie din care nu mai ieşi. şi atunci o să am posibilitatea să îţi construiesc eu discursul în absenţă , să inventez şi ce nu spui... luxul tăcerii şi să dau aparenţa unui dialog spumos, consistent, de legătură. în cutie creştem atât de repede mari oricât de mici am fi.

încă o dată ... sper că ai ajuns într-un loc mai bun!

DIN CÂND ÎN CÂND
MAI PUTEŢI TRECE PE LA BLOGUL LUI GEORGE

actualizare:

despre george un text - cristi internautism

şi o reacţie de bun simţ în ring a lui gelu diaconu

GRUPUL ROTOCOLARILOR / PARFUM NOSTALGIC DE ALEXANDRIA ADUS DE DUŢESCU

2010-04-05T08:50:00.008+03:00

m. duţescu ne oferă în ultimul post de pe blogul rotocolarilor o imagine a alexandriei nefardată din 90 şi ceva. mai avem şi o foto cu catedrala episcopală sf. alexandru din alexandria. şi "live at pompei" cu floyd , ascultat la greu în acea perioadă.

şi acum câteva amănunte despre personajele din acest film nostalgic:

blondu, mona, de marco, morghot şi alte personaje al urbei din perioada respectivă se mişcă natural între barul de la gară, centrul cu rotocol, străzi secundare, " la ruine"- o casă părăsită aflată dincolo de calea ferată de lângă gara alexandria, loc de întâlnire a rockerilor ciudaţi în 93-94 şi puţin după. "Athénée" era un bar miştoc,aflat la câţiva metri lângă gară şi unde se asculta la greu rock vechi, chiar şi răutăţi, metale grele.morghot era unul din animatori şi cel care aducea muzici de gen. un bar similar pe vremea aceea era "styx", o speluncă... patronelul un gras simpatic cu ochelari era rocker de pe vremea anilor 80 şi ne băga pe magnetofon deep purple, pheonix, e. clapton, hendrix, compact.

morghot omul care s-a sinucis în bucureşti din întâmplare sau nu. cu el am făcut liceul "ipte".el era la real, eu la uman. porecla de morghot i s-a dat de la un tricou pe care îl purta permanent la şcoală şi pe care erau inscripţionaţi cei dela morghot şi pletana de rigoare în vânt. vorbea mult despre jethro tull şi era gata să-ţi împrumute oricând o casetă adusă de la bucureşti. ştiu că atunci când a apărut "armaghedon" a lu celelalte cuvinte mi-a spus că ăsta este cel mai bun album al lor. dar când l-am întrebat dacă ascultase albumele de până în 92, mi-a spus că nu. aha. celelelalte cuvinte începe de la "se lasă rău". aha. am confirmat. "se lasă rău" l-am ascultat prima oară pe vinil. apoi la un centru, apărut nu ştiu de unde lângă piaţa centrală, l-am tras după vinil pe casetă. tot la acel centru am tras "puterea muzicii", albumul celor de la "progresiv tm" şi "pro musica" cu " rockul barok" şi primul lor ep de prin 84. progresiv tm îmi fusese recomandat de năică, un rocker din generaţia veche care atunci când ne întâlnem la rotocol sau în cine ştie ce bar reuşea să bea o cafea o noapte întreagă.niciodată nu am reuşit să înţeleg cum legumea fiecare înghiţitură. magia omului. stilul este omul. omul face stilul. morghot râdea mult. de aici poate i s-a tras moartea.

mai multe aici , pe blogul grupului rotocolarilor, unde vă invit să treceţi mai des, deoarece o să băgăm prospături textuale şi doză mare de nostalgie alexăndreană. un spaţiu unde să vă vedeţi în oglindă.şi să ne ghiciţi şi pe noi... adică cei carevomposta pe blog, în ordinea numerelordepe tricouri şi a meritelor necontabilizate: m. duţescu, valentin nicolae, lucian damiev, o.h .

recomandarea muzicală vine tot din anii aceia şi anume: mercyful fate cu dont break the oath. cu vocea demenţială a vocalistului care a înfinţat ulterior trupa king daimond. era unul din preferaţii lui damiev din 93-94.

PANINSOMNIA - VALENTIN NICOLAE /MODIG/

2010-03-27T01:31:00.008+03:00

( PANINSOMNIA - VALENTIN NICOLAE)

ceea ce aştepam de ani de zile s-a întâmplat joi. nu ştiam, dar modig... mi-a făcut o surpriză plăcută, iar ăsta este un cuvânt concesiv, pentru a nu deveni patetic, când a scos din rucsac volumul debutului său... mult întârziat ca apariţie "paninsomnia". m-am bucurat de parcă ar fi fost volumul meu. şi asta pentru că unele din texte cu mici revizuiri datează din perioada aceea nebună 93-2000... de care am pomenit în ultima lună de vreo două ori în postările mele de pe acest blog. aş vrea acum să cred că referirile mele la modig au grăbit şi funcţionat ca un "motor" pentru apariţia pe hârtie a textelor. pentru mine modig debutase demult. şi avea un loc bine stabilit în "nişa" poeziei actuale. cred că în următorii ani părerea asta a mea va fi confirmată şi de alţii. şi de unii care chiar contează. de fapt la un prim test pe versurile lui ieri seară "lectorii" au avut reacţii imediate şi entuziaste. adică gabriela, duţescu, robert... şi fraţii mei zippo , paula şi cami /acestea sunt câteva din personajele unuia din cele mai bune texte din volum cu efect... nu de seară, ci incantaţie/.

aşa pe scurt despre carte pentru a nu mă lungi şi a deveni apologetic. sau apoteotic.

un anunţ: preţul cărţii este de 10 lei. pentru cei din bucureşti care sunt interesaţi de achiziţionarea volumului îmi pot da un mail la ovia12000@yahoo.com sau aici pe blog pentru o întâlnire şi înmânare ceremonioasă a volumului. doritorii deja au apărut. nu vă îmbulziţi ajunge pentru toţi.

şi o trimitere la o fotografie colorată, hipnotizată a grupului rotocolar când concepea şi asuda pentru scoaterea revistei efectul de seară prin 98-99... cred:

grupul rotocolar

să fie într-un ceas bun volumul acesta în plină criză şi viitoare spasme benefice... cred că există şi de acest fel. dar este puţin mai greu de ajuns la ele.

şi

/ ... dar prostul proştilor sunt eu / păi nu e clar/ citeam, scriam/ încolo spre seară / urcam-coboram scările blocului, omului/ cerşeam bani de-o ţigară/ ea m-a scuipat/ o femeie mi-a aruncat 2 lei/ în timp ce se uita speriată/ în toate părţile/

(v.n.)

pâlpâiri şi SUICIDE şi bocancul armatei române

2010-03-20T23:23:00.024+02:00

decojesc peretele încerc să-l fisurez în părţile moi

adaug incoerenţe când încerc să vorbesc şi limba nu mă mai ajută

revin în acelaşi aşternut mototolit de mai multe ori

corpul aşezat nu mai este acelaşi cu cel care se ridică.

izbesc peretele nu mai vreau să le aud lamentările şi strigătele

doi bătrâni de care mă desparte cimentul şi o altă viaţă

pe ei i-au ajuns bolile şi scârba

pe mine nu m-a luat în braţe liniştea

izbesc peretele cutremur gândacii ieşiţi la plimbare

sunt sigur că vor urca prin alte părţi

ultimul strigăt ce-l scot este un gândac zburător

mă scuipi şi-mi strigi pentru a fi auzit:

nu mai înoţi în apele tale

sunt gata să primesc

asta pentru o altă ordine.

va veni un moment când mă vei căuta să-mi şopteşti un singur cuvânt

nu te tămăduieşti singur

îţi este teamă că poţi muri sufocat în somn

nu te poţi opune

nici eu

recunoaşterea aceasta ne striveşte.

lângă plaza emanuel becerra pe o bancă stau sub acupunctura aerului

nu mai îmi găsesc locul

o fată se aşează lângă mine

îmi vorbeşte limba

eu nu o mai recunosc.

în parcul părăsit unde nu se mai aud vorbele trecătorilor

nisipul se aşează sub gene şi toarce

un copil urcă şi coboară scările topoganului vopsite cu roşu

dau la o parte tot ce mă bruiază

privesc

copilul are câteva fire de păr prinse în coadă la spate.

plâng

totul este ca o eliberare scurtă

la câţiva metri este plaza de torros corida ce absoarbe sângele taurilor

în continuă creştere

de aici de la înălţime autostrada spre valencia

pare un şarpe adormit.

acum au rămas doar cei înghesuiţi în bar

noaptea afară te cheamă spre altă uitare

pe masă farfurii cu hamon sărat peşti desfăcuţi

cu buricele degetelor chirurgical

suntem aici sună îndepărtat

de parcă o altă voce vorbeşte cu gura ta.

recomandarea muzicală:

reascult în ultima perioadă curentul punk şi post-punk, pornit din anii 76...

de la britanici /de la cine altcineva?/. pe lângă cunoscuţii: the cure, joy division,

the clash, the glove, am descoperit o ciudăţenie de trupă pentru mine - suicide.

activitatea lor începe în 1971. trupa are doi membri: Alen Vega vocalistul şi Rev Martin

la sintetizatoare şi tambur utilaje. cum este posibil să cânţi punk sau un electro-punk

atât de special şi inedit puteţi afla, doar ca o introducere, pe acest album. meritul unor formaţii de acest gen pe o "nişă"este incontestabil. mai ales că în acea perioadă de progresiv exploziv când giganţii de genul pink floyd, emerson&lake&palmer, yes, vand deer graaf, jethro tull, deep purple redefineau muzica din temelii şi genurile muzicale, trupe de genul acesteia îşi asumau riscul unei receptări şi vânzări minime păstrând originalitatea cu orice preţ. pe aceeaşi nişă cu suicide i-aş introduce şi pe inimitabilii king crimson care au dus experimentul progresivului până la limita suportabilităţii, încât după crimson... este forte greu să mai vorbeşti despre ceva nou şi neşteptat în materie de experiment muzical ( cu toate curentele de electro şi subgenuri ale acestuia apărute după anii 80).

când ascult ce reuşeau să facă oamenii ăştia la începutul anilor 70, îmi revizuiesc pentru a nu ştiu câta oară părerea despre experiment în muzică... pentru ultimii 20 de ani... şi cine sunt cu adevărat

inovatorii ...iar restul "prelucrători". cred că este important să ştii de unde s-a pornit şi

cine a INOVAT curente, pentru a te defini şi re-defini faţă de ele. şi pentru a nu emite pretenţii

nejustificate.

şi încă o recomandare de text şi reamintire:

este vorba de ultimul poem produs de modig şi postat pe roliteratura. poemul se numeşte mantre ucigătoare şi îmi readuce în prezent experienţa dură trăită de modig în perioada stagiului militar. din fericire pentru el nu a durat mai mult de câteva săptămâni armata. dar asta s-a datorat unui gest pe care l-aş numi nebunesc. iar eu după el, oricât de tentat am fost să-l repet, mai ales în prima lună de armată (una din cele mai dure experienţe de viaţă pe care le-am trăit până la acea dată), nu am reuşit să-l duc la îndeplinire (noroc că am făcut după prima lună şcoala de gradaţi la sanitari, căci altfel cine ştie cum se termina şi experienţa mea). modig a sărit pur şi simplu gardul unităţii şi s-a îndreptat spre gara din craiova aşa cum relatează şi în acest text. după care au urmat "represiunile" şi interogatoriile. ţin minte că la întoarcerea în alexandria într-o noapte, pe neaşteptate, în garsoniera lui vlad unde ne petreceam boiemia, împreună cu de marco, am rămas mască. în acea noapte modig a devenit încă odată eroul incontestabil pentru mine. mi se părea că ceea ce ne relata face parte dintr-un film ciudat şi traumatizant, iar faptul că nu ajunsese direct în închisoare sau la bd (batalionul disciplinar) mi se confirma ca o minune divină şi o "pază" din altă parte a grupului nostru. cred că am fost toţi protejaţi în anii aceia nebuni în multe situaţii limită pe care le-am trăit împreună... sau separat. parcă cineva ne lăsa să ne ducem planul de protest şi "autoexcludere" socială la capăt, fără a suferi foarte tare din partea societăţii, cu toate că în multe rânduri am avut de înfruntat păreri adverse, injurii, "anatemizări" şi contacte dure cu "corpul" contondent şi orb al socialului, pornit cum se ştie dintotdeauna pe uniformizarea şi standardizarea indivizilor din propria ogradă.

prin deturnare ţone mă neglijează. dar şi eu

2010-03-17T02:42:00.014+02:00

revin la problema plagiatului /preluarea unui poem propriu în volumul număr scame ... plus 4 versuri aparţinând elizei nicolăină/.

asta din mai multe motive.

unul din ele ţine de un răspuns pentru falşii "pompieri de serviciu", care au încercat să aducă, să găsească, să prelucreze o grămadă de denumiri false pentru un plagiat evident.

alt motiv ar fi că nici de data aceasta, autoarea aşa zisei "neglijenţe", nu oferă un răspuns, şi nu recunoaşte nici acum furtul comis. iubeşte mai mult ceaţa. norii. şi vântul.

iar ultimul, dacă nu primul motiv... ar fi chiar editorul cărţii cu pricina, domnul ţone... care vine cu declaraţii hilare, rău intenţionate, o fumigenă care mi se pare deranjantă.

citez un fragment de început din declaraţia lui asupra cazului:

"Plagiatul şi acuzaţia de plagiat sunt foarte grave în sine.
Opinia mea, ca editor, după discuţiile deja purtate cu Gabriela Mâncu, Ovia Herbert şi Eliza Nicolaină, este că nu sunt întrunite condiţiile pentru a putea susţine acuzaţia de plagiat. Gabriela Mâncu nu a spart ferestrele nici unei case, n-a spart nici o parolă a unui calculator străin, n-a furat nici un text din paginile unei cărţi deja de notorietate etc "

mi se pare mincinos domnul. după ce la telefon săptămâna trecută, domnul ţone, mi-a spus că în cazul elizei este de acord cu termenul de plagiat, dar în cazul textului meu este vorba de neglijenţa lu gabi. am încercat să-i explic politicos că se află într-o mare eroare şi că... sau... dacă în cazul literaturii se pot permite multe, ca termeni, antitermeni, jocuri, texte, antitexte etc., aici este vorba despre un singur lucru: furt. nu cred că trebuia să-mi spargă casa pentru a fura un text de la mine (eventual putea să-mi pună nişte ferestre cu termopan sau să-mi cumpere o mobilă nouă... asta doar din neglijenţă, sau să plătească nişte despăgubiri după decizia unui judecător, asta pentru că nu a reuşit să spargă parola calculatorului meu pe care nu îl aveam la acea dată).

după convorbirea avută am crezut că se mai gândeşte asupra termenilor folosiţi, dar observ că în continuare vrea să spele nişte mâini , dacă nu pe ale lui (în primul rând)... într-o manieră jalnică.

apoi văd că domnul ţone mai scoate nişte "perle" de orbit proştii. şi anume:

"Ovia Herbert a avut o scurtă perioadă acces la calculatorul autoarei, aici fiind cheia a ceea ce s-a întîmplat ulterior. Tot prin Ovia au ajuns în calculator şi textele Elizei Nicolaină."

anunţ pe această cale că prin intermediul meu au apărut malaria, sida, ebola, tusea şi junghiul, metastaza, coma, agorafobia, oceanul indian şi speciile lui de peşti rari, fauna, flora ăn general şi efracţia în mintea altuia, toate acestea fac parte dintr-o carte de notorietate... care are toate paginile albe.

adică eu sunt de vină că autoarea notorie a preluat şi ghilimelele între care se aflau versurile elizei , la care eu am renunţat definitiv, în momentul când am publicat poemul în revista tomis.

domnule ţone, cred că s-au schimbat termenii şi la mine în cazul acesta.

termenii de strategie. de jocuri de glezne. de interpretare. pentru că observ o băgare & să mi-o bag mai exact în ea de exprimare. şi împingerea unor resturi urât mirositoare din nou sub preşul unor declaraţii de învăluire.

interludiu & intertext : o propunere generoasă de publicare a următorului meu volum la editura vinea, după cele întâmplate (pentru învăluire generoasă şi afacere cinstită), dacă cumpăr măcar 60 de exemplare, aşa s-a exprimat domnul ţone , căci aşa au făcut toţi autorii care au publicat la editura dânsului. pe cuvânt? dar autorii ăia care nu au văzut mai mult de 10 exemplare în mână de la dânsul? cui să-i crească nasul?

până când bătaia de joc a unui editor? mai ales când am declaraţii ale multor autori publicaţi în ultimii 10 ani care vin în contradictoriu cu aceste bune, foarte, exagerat de bune intenţii ale domnului ţone. pentru cât te vinzi ca autor ? pare a fi întrebarea de căpătâi pentru un scriitoraş. băăăă tu nu ai o carte notorie? vrem o carte notorie. dă băăă cartea aia notorie, noi să nu facem nimic pentru promvarea ei, tu fă totul şi marchează banul înainte... ca la piaţă.

unde o fi mincu să vadă fazele şi metastazele ?

aşa că definitivez o parte din cerinţele pe care le am:

textul acesta va trebui să dispară din cartea celebrei autoare. să dispară deci şi ghilimelele. şi ce era între ghilimele.

la apariţia volumului meu sus numita va avea o surpriză rezervată din partea mea.

şi vor mai fi surprize. dar evident. nu le anunţ acum.

şi nu uitaţi ... dacă aveţi banii strânşi publicaţi la editura vinea. cumpăraţi 60 de exemplare... ieftin 15 lei ex. şi gata măi, garantat cărţii notorii, supra notarii... notarii.

si acum o trimitere la postarea lui mugur grosu care analizează problema în revista kamikaze. publicaţie ce se va lansa pe piaţă mâine.

ps: mulţumiri elizei, me. şi cătălinei pentru sprijin şi adevăr, în răspunsurile date la ancheta lui mugur.

actualizare:

articolul lui mugur nu a mai apărut astăzi în revista kamikaze. motive tehnice. poate săptămâna viitoare. oricum... mi se pare important că există declaraţiile părţilor, în afara uneia, care nici nu cred că va mai veni. dar poate vor veni surprizele.

ELIZA NICOLĂINĂ

2010-03-09T16:33:00.004+02:00

/eliza nicolăină rătăcind cu un tramvai bucureştean /
o invitaţie la "mlr" , mâine, de la ora 18.00 . adresa: bulevarul dacia, nr.12, lectură a elizei nicolăină (poezie) şi camelia obreja (proză).
despre camelia obreja nu ştiu încă nimic. poate voi afla pe parcus.

cu eliza poveştile sunt multe. şi nu le spun acum pe toate. pentru început un autoportret pe care şi l-a făcut singură anul trecut când a participat la "poeticile cotidianului", proiectul lui răzvan ţupa, şi a citit din volumul debutului "traumă arlechin"(apărut la editura brumar în 2008) :

"Eliza Nicolaina s-a născut pe la sf anilor 70. prin noiembrie. asta i se pare important, noiembrie…
E profă de franceză, traducătoare, ziaristă, cititoare şi scriitoare de versuri şi proză la fără frecvenţă.
Nu prea îi place să vorbească, mai ales nu despre ea ..
Îi plac suprarealiştii, Jung, alchimia, chestiile misterioase, băuturile verzi, vara, pisicile, vişinele, irişii, trandafirii mai ales galbeni…
Gellu Naum, Victor Brauner, Cortazar, Sabbato, opiul lui Cocteau, Villon, Pink Floyd, Joy Division, deşerturile, apele, Nora Iuga, Adrian Urmanov, Fetiş, Calea Griviţei şi Strada Occidentului, gările, Napoli
A scris prima chestie ce ar putea fi interpretată drept poezie pe la 8 ani
A recidivat printr-a patra, apoi tot aşa, până a reuşit să publice Trauma Arlechin – versuri, în 2008 la Brumar
Acum scrie la „Tigaia cu fluturi”, proze scurte, Nintendo, o proză mai lungă posibil roman, şi la Emo – versuri.
Nu îi e prea clar ce e poezia şi nici nu crede că ar trebui să fie ceva
De obicei o simte iar uneori reuşeşte şi să o scrie sau sa o aproximeze prin scris
A avut şi momente în care a crezut că a definit-o dar acum crede că a fost ca şi cum şi-ar fi scufundat mâna un pic în ceva fluid
La fel face şi cu visele pe care crede că le noteză sau le povesteşte" (material preluat de pe site-ul rocultura ).

aici aveţi o trimitere la blogul ei despre publicitate "e s" , iar aici blogul "arlechinul" unde îşi promovează volumul.

în 2001 când apărea în foia voalată pentru inimă, piept, pulpe şi buze "lama de ras(â)" scria aşa:
"faţada casei şi atât/ ar putea fi numai o vârstă/ mărul muşcat o dată cu degetele care îl ţin/ merg cu spatele/ urmez linia/acolo o palmă îmi întinde pielea frunţii/ o poartă şi atât/ dacă ţi-aş trece trupul printr-o maşină de tocat aş obţine o carne mai ascultătoare ai şti cum să păşeşti în şotron fără să cazi/"

în 2008 în "traumă arlechin" scrie aşa:
"uneori/ începe ca o imixtiune/ a copilăriei/un val de vomă proaspătă/ şi el începe să se adune/ din colţuri/ şi numeşte asta o re-facere/ deşi nu/nu/ trăim mai departe/insensibili la străzile/ care ne curg/ pe sub tălpi./ " (vis 7).

restul ... sau o parte din rest se poate auzi mâine la "mlr".

la final
o trimitere la un meseriaş al pianului keith jarrett cu albumul "spheres", muzician descoperit prin 94 cu ajutorul lui modig care venise de la bucureşti /după o experienţă de o lună ca vânzător de casete/ cu un album al acestuia. pe acel album al cărui nume nu mi-l amintesc acum figura un alt titan al jazzului jan garbarek. cu altă ocazie o să dau trimitere şi la acel album halucinant unde keith este la orgă (ca şi pe acest album), iar jan la saxofon. sunt sigur că elizei îi mai plac jazzrevoluţionarii aceştia.

modig şi grupul antinevralgic

2010-03-04T03:00:00.011+02:00

, (V. Nicolae- Raul T. MODIG- urmărit general)

MODIG- unul din "motoarele" grupului din alexandria în anii 1993-2000.
în componenţa grupului: LUCIAN DAMIEV (nume real: pârvu marius). nu mă numesc. personal auxiliar: de marco şi nansi.
grup cu denumiri succesive ( SCOALA DINTRE BRAZI, CERCUL ANTINEVRALGIC, GRUPUL ZERO, ROTOCOLARII, ŞCOALA ALEXANDRINĂ) , înşelători, cu atac premeditat la "autorităţi" (articole în singurul ziar al oraşului din anii 90 , nu mai dau nume), cu fandări, jocuri de glezne, retrageri, manifeste publice lăsate pe băncile oraşului (de provincie), neantologat până în prezent (pregătit din naştere pentru o mare operă postumă), cum spuneam... neapăruţi în nici O ANTOLOGIE (nu avem nevoie băăăă), judeţeană ( şi au fost câteva din 90 până în prezent) şi ei ne ştiau /şi noi pe ei/, cu nervi tari, cu perioade de austeritate şi propagandă stradală la "ROTOCOL", baruri, străzile oraşului, împrejurimi- comuna buzescu fieful ţiganilor, poroschia cu spitalul de nebuni, fumători de "bucegi" şi "carpaţi", insomniaci, febrili, gata de atac, mesianici, ezoterici, under, neangajaţi oficial timp de 4 ani (cu excepţia lui damiev), pentru că nu am vrut şi am putut să ne împlinim "viziunea"în modul acesta de protest, pentru că priveam dintr-o altă parte oamenii şi ce se întâmpla în anii 90 în românica, băutori de lichior "arctic" în barul "stix", prinşi în lungi discuţii în "celulă", barul de la hotelul "parc" unde pe genunchi am schiţat şi făcut revistele obscure "lama de ras(ă)" şi "efectul de seară", răspîndite prin orăşel, în 2001 lansam, oarecum "oficial", lama de ras(ă) la muzeul judeţean de istorie cu participarea ninei vasile ( o scriitoare under deocamdată, care i-a învăţat pe mulţi scriitori vizibili de astăzi ce înseamnă literatură şi experiment) şi andrei peniuc ( la acea lansare am pus lame de ras "jilet" în reviste pentru a avea un contact direct cu cititorii prezenţi ...şi chiar nişte ziarişti locali au fost prin sală, iar atingerea lamei la deschiderea revistei le-au deschis câtorva "ochii"), bătut la maşina de scris a lui damiev texte de pus pe râul vedea în drum spre alte ţinuturi, apoi revistele ajunse şi în bucureşti după 2000 (unde şi-au dat un prim sfârşit, înşelător ca multe alte lucruri), jucători de şah, go, exerciţii mnemotehnice, modig campion la un concurs de şah cu alură internaţională pe bani frumoşi în 95 şi berile de după... incursiuni în locuri publice unde nu eram invitaţi, numai pentru a culege priviri duşmănoase şi fane adorabile... în final. pe aici. prin preajmă. printre ceilalţi.

şi bonusul scurtului preambul, două texte proaspete ale lui modig. unul despre trenul care ne-a mâncat /marcat/ tinereţile şi o scurtă radiografie în cel de-al doilea text - alexandria din perioada "rotocolară" (rotoculul monument dedicat "eroilor" revoluţiei din 1989, din centrul oraşului alexandria):

ALEXANDRIA-ROŞIORI şi retur

”Sunt ăla care urinează în tren, care vomită pe banchete.
Sunt ăla care te arde cu ţigara din greşeală, care te calcă pe pantofi.
Hai cu mine să-ţi scuip nişte coji de seminţe în ochi. Şi să-ţi cer scuze.
Hai să bem o votcă la gară să ne ardă pe maţe.
Sunt omul din tren. Duc un peşte mort învelit în ziar sub braţ. Transpir. Mă urc peste tine.
E locul meu. E trenul meu. Din banii mei sunt toate astea. Mă descalţ şi-mi pun picioarele sub nasul tău. E judeţul meu. Ţara mea.
Unde să pleci?”
Alergăm cu bagajele (studenţi?! Vai!) să prindem un loc unde să nu respirăm miasmele closetelor. Găsim o cutie de conservă de peşte împuţit. Lângă noi, pe banchetă. Puţin coniac într-o sticlă. O coajă de banană. Puţin salam. O fustă.

băiatul care semăna cu bruce lee

alegeam ce să mănânc
funcţie de dinţi
în dinţi mi-am aflat decăderea
cum scriam cândva
dinţii mei putregăiţi
brăţări ieftine la mâinile nimicului
în plus
venit pe lume să-mi adun dinţii sparţi
căzuţi prin colţuri de pâine

era sabatul

m-am întâlnit cu băiatul care semăna cu bruce lee
în garsoniera lui, mi-a dat un costum negru
cam de cioclu, cam de cantautor
m-am spălat pe faţă,
mi-am udat părul şi mi l-am pieptănat lins pe spate
ca tano din caracatiţa sau ca eric roberts în analiză finală

băiatul ăsta bruce lee practica mauna,
aşa îi zic eu, nu ştiu cum se numeşte la ei

tocmai mi se piliseră toate cioturile de dinţi
şuieram
când s-a terminat sabatul, am ieşit.

noapte. superb. un ger cumplit. îmi îngheţase părul.
aveam un aer de prinţ, de rege, de mag
aveam un entuziasm nefiresc
vag preocupat veneam din umbră

ne-am întâlnit cu mihail misticul, cu lucian ecvestru, cu de marco
am băut vodcă smirnoff sau sankt petersburg cu piper sau aromă de piper, nu mai ştiu precis

începuseră să mă usture gingiile
mi le cauterizase
erau carne vie.

mergeam pe unde am mai mers
spuneam ce mai spusesem

şi vorbeam întruna, mereu
despre fluidul invizibil
pe care îl lasă oamenii când trec

actualizare:
un text al lui modig publicat pe fdl. tot despre reamintiri,readăugiri, rememorări ale acelei perioade "roz"/albăstrită între timp/ de trecerea şi schimbarea vremurilor (cu nuanţe de cenuşiu). textul se numeşte : efectul de seară, lama de ras (ă).

remember /efectul de seara/ (2)

2010-02-25T22:09:00.016+02:00

intalnirea cu katia pascariu (actrita).,catalina george (moderatoare), felix nicolau si cosmin dragomir.
naiba "sufletul" de la formatia "da hood" . om citit, cu facultate si vazator in multe ale societatii romanesti. l-am cunoscut cu catalina la festivalul de la rosia montana acum cativa ani.
pe casete il ascultam de ceva anisori. cam din 2000 cu modig si damiev, adica trupa "rotocolarilor" de la alexandria. ca asa se intampla in viata, te intalnesti dupa aceea... de cine iti place si ai vrea sa...
radu afrim.
aurel cogealac (pictor). duapa efect langa tablourile lui "anatomia corpului".
aurel si cosmin.
in public: katka cadinoiu, aida hancer si adrian dinis.
andra rotaru in tirul intrebarilor.
alexandru horea (interpret tango) si catalina george

si mai dau niste trimiteri: la hose pablo pe blog, la una din postarile haioase despre granturi.

si un album special pentru mine a lui philip glass- mishima. scriitorul "teribil" al anilor 60 in literatura japoneza.

remember /efectul de seara/

2010-02-20T09:30:00.016+02:00

cu andrei gamart la vorbe in green hours
in clubul "underworld" in 2007 cand am inceput proiectul. stefan peca.
laurentiu banescu (actor), eu, catalina george , peca. (la discutii si beri)
in clubul "green hours" catalina george si andrei gamart in postura de interpret al propriilor piese.

miruna vlada (poeta).

bogdan ghiu (poet) mitos micleusanu (scriitor) in under world... iubind mult microfonul
geanina carbunariu (regizoare)
octavian soviani in alb-negru

valeriu mircea popa (poet)

foto si prelucrari: mihai andrei. multumiri andrei!

mai puteti incerca pentru destinderi un steve reich - albumul "new-york". minimalismul american care incanta.

propunera lui cristi şi păreri despre literatura actuală "nevăzută"

2010-02-09T00:16:00.015+02:00

Adăugiri la situaţii :

1.vreau să-i mulţumesc cu întârziere , este adevărat, lui un cristian, pentru postul lui cu trimitere la “micul” caz de furt, al lui gabi. şi mai ales pentru comentariile argumentate pe care le-a adus în josul postului într-o discuţie cordială cu răzvan ţupa. cu toate că ar fi avut anumite motive personale (discutabile din punctul meu de vedere), să nu intervină în acest mic incident, totuşi a făcut-o şi cu păreri onorabile. jos pălăria!

2. apoi v-aş da nişte trimiteri la blogurile unor oameni pe care îi apreciez de ceva ani de zile şi anume: florin bratu şi robert mândroiu. la robert găsiţi poeme ce merită citite (sper să-i iasă în curând cel de-al doilea volum, după “efectul de peliculă”, o carte care mie mi se pare că a fost trecută la vremea apariţiei destul de repede cu vederea de critică şi grupul restrâns de cititori de poezie). iar pe blogul lui florin vă aşteaptă mici pastile cotidiene bine dozate (florineee, scoate mai repede volumul debutului…. citire plăcută!

şi încă o trimitere la un blog cu proză al cătălinei george: văzut de aproape. blog remarcat acum un an de zile de revista "noua literatură", soldat cu un interviu luat de ana chiriţoiu( despre acest proiect on line al autoarei).

că tot vorbim de funcţionarea impecabilă a "sistemelor" de validare , respectabile la nivel naţional, nu mă miră, când acum câteva săptămâni un mare "autore" poet şi critic "plimbat" în ultimii ani la multe concursuri de profil, la recomandările literare ale anului trecut, nu poate să se abţină şi îşi recomandă propriul volum apărut la editura "cartier" (o iniţiativă cât se poate de binevenită, pentru poezie, a editurii respective) . obiectivitatea şi modestia în anumite momente, sunt un exerciţiu greu de îndurat. înţeleg.

3. şi pentru că nu mă pot abţine, când văd clasamente ale anului trecut la poezie, premii şi elogii (unele meritate), nu pot să nu remarc că apariţiile (şi aşa în regim under) ale editurii “pontica”, au fost şi anul acesta ignorate cu succes ( normal că este vorba de editura unde am debutat eu, normal că sunt subiectiv, normal că este vorba de mincu şi sunt dublu-subiectiv). dar… nu am auzit să fie nominalizaţi pe undeva , autorii apăruţi anul trecut la această editură , şi anume: dan mihuţ, dumitru bădiţa (sper ca un cristian să ajute prin editura lui la o vizibilitate mai mare a acestui autor, măcar de acum încolo) şi sorin dinco.
nu mă miră foarte tare aspectul acesta al vizibilităţii şi receptării produselor artistice de orice tip, dacă fac o simplă paralelă cu muzica. în ultimii ani am descoperit pe my space la genuri ca rock, jazz, muzică electronică şi experimentală de orice tip formaţii din anglia, rusia, armenia, ungaria, sua, suedia, finlanda etc. care pot da lecţii de muzică, tendinţă şi inovaţie oricând formaţiilor super-titrate care concertează pe la noi şi oriunde în lume. şi care se bucură din plin de o publicitate nemeritată. asta este piaţa, asta este marketingul. am înţeles. de aceea eu spun trăiască net-ul şi alternativele. este nevoie doar de căutare, răbdare, ceva ureche fină şi cultură (asta nu vine din cer şi nici din şcoală).
am mai întâlnit în ultimii ani şi mulţi “scriitori” care se hrănesc doar din lecturi de pe site-uri. şi alea de proastă calitate. dacă îi întrebi câte cărţi au citit la o bibliotecă, câte titluri au în propria bibliotecă, câtă cărţi citesc într-o lună, ridică deznădăjduiţi din umeri. de aceea s-a şi ajuns la inflaţia asta de autori de site. unii confundă avangarda cu un text scris la beţie. sau inovaţia cu nişte ghilimele…

cristi- internautism face o propunere ce poate fi luată în seamă, de cine doreşte. asta este propunerea:

Trimiteti-mi va rog un text oricat de scurt, oricat de lung (maxim 17 randuri), despre care stiti ca infiltrindu-se in mediul online a innebunit/va innebuni in premiera gasca de pixeli ce l-au redat/il vor reda.
Vom studia comportamentul pixelilor ce va gazduiesc ideile. Ii vom seda pe cei ce n-au rezistat presiunii cognitive.
Cat rezista o turma de pixeli dupa tastare? O recitire, doua, nouasute douazeci si sapte? Pixelii innebunesc?!

De ce?:

Oarecum scurt si la obiect: in The Legend of 1900 se publica sunete prin intermediul acelui vraf coerent de lemn si zebre (pianul) pana cand ceva ia foc.

Prometeic, foarte multe manuscrise ar fi trebuit sa-si “testamenteze” sinuciderea printr-o combustie interna ca reactie la ideile/nebuniile/suprarealismele/viziunea ce le-au fost incredintate.

Prin anumite sanatorii sunt convins ca Inchizitia e privita ca pe o cruce rosie a celulozei ce nu mai era in stare sa duca lucid intre coperti atat amar de genialitate. Daca “Eli, Eli Iama sabahtani” (citat din memorie) e un fel de picatura chinezeasca pentru pagina printata. Si totusi hartia se chinuie de peste crestinescul doua mii de ani pentru a inlesni dezmaturi mistice sau literare cititorului.

Daca ideile sunt intr-adevar marianice (sac fara fund detectabil sonarului uman) si omul poate plana (pash, pash vorba lui sorescu) deasupra propriului orguliu haideti sa internam niste pixeli:

INEPT sau institutul national de exorcizare a pixelilor traumatiza(n)ti vrea sa spitalizeze, sa supuna la tratament medicamentos (comentarii, speculatii etc) pixelii marcati de textele pe care au fost nevoiti sa le redea online.
V-am citit pe fiecare in parte si sunt convins ca aveti turme intregi de internat: ati scris un text atat de profund/nou/suprarealist/dement incat pixelii ce vi-l cara public in spate au nevoie de tratament. Sa vorbim cu ei, cu textul, sa-l descoasem.
Au scris granzii fraze memorabile, nimeni nu s-a putut juca cu imaginarul hartiei pe care au fost tiparite, sa-i citam si sa supraveghem rezistenta mentala a pixelilor ce sustin citatul.

Pixeli bolnavi inchipuiti: alura de profunzime pe care si-o aroga un internautist sau altul n-ar trebui sa chinuie pixelii, pot fi eliberati, sunt internati in acest institut pe nedrept fiindca textul pe care il sustin e o impostura.

O populatie de pixeli ce reda tabloul lui munch Der Schrei poate fi interogata (vindecarea mi s-ar parea abominabila) in zeci de anchete care mai de care mai delicioasa.

Mi-ar placea teribil sa intrati cu bocancii si parolele in acest joc, sa existe un blog/site INEPT ca experiment al unor oameni capabili de psihiatrie online si in acelasi timp sensibili la detalii (pixeli) oricat de schizofrenic ar suna.

Ideea incepe aici: http://www.internautism.ro/online-fashion-camasa-pixelata-de-forta/

target: manifestari artistice cu adevarat (ne)bune ce ar fi trebuit sa spitalizeze mediul online

potential: poate deveni (inept.ro etc) un blog al blogurilor, un experiment al experimentelor. Imaginati-va discutiile dintre doctor si pacientii pixeli care au redat primul haiku online sau o cronica la Taxidermia (2006).

Recrutam psihiatri: vom folosi terapia pixelilor pentru a demola, denunta sau diviniza un text/imagine/orice pixelizabil.

Stiu ca timpul domniilor voastre a fost indecent ocupat de prostiile sus mentionate (inchipuiti-va cum se simt pixelii) dar poate poate fi un semi-superb experiment online.

Reply: orice: sing in, la munca bre, text, nu stiu nu ma intereseaza, adresa de la balaceanca, un frigider de carne, orice.

Multumesc.

ps: am citit astăzi un articol bun, pertinent, la obiect al nicoletei sălcudeanu despre cartea lui marin mincu"Cvasitratat de/ spre literatura (A fi mereu in miezul realului)", Editura Paralela 45, 2009. asta pentru că tot pomeneam mai sus de editura "pontica".

ai ceva de spus?

blăniţele

2010-02-03T01:20:00.005+02:00

uneori nu mai poţi ieşi din cutie. are pereţi multiplii. şi dacă încerci să împingi, să rupi primul strat, apare al doilea. şi tot aşa. nu mai vrei. prostule. nu merge aşa. nu merge.

era vorba de metodă.

te gândeşti la şobolanul venit pe conductă în căutarea hranei. caută în găleată resturile de mâncare. acum şi-a adus şi puii. auzi chiţcăiturile lor. probabil se luptă pentru a prinde . cine va ajunge primul. cine va lua mai mult.
ţi se umple gura de salivă când le auzi zgomotele. te-ai duce să deschizi uşa bucătariei. să îi surprinzi la festin. un festin al blăniţelor îmbârligate.

ce naiba se pierde când se pierde... şi nu mai poţi recupera. este de la frig. de la frig trebuie să fie. dar nu ai cum să afli. nimic sigur.

la dracu cu toate cutiile. cu resturile de gunoi care trebuie aruncate. dar întârzii să o faci. nu o faci la timp. nu eşti atent. nu reacţionezi la blăniţe

şi atunci: explosions in the sky

MUGUR GROSU PLAGIAT DE OVIA HERBERT (JUDECATA DE APOI)

2010-01-27T04:49:00.005+02:00

POEM PLAGIAT DE OVIA HERBERT /AD LITERAM/ DUPĂ MUGUR GROSU

dar pot să rămân chiar pot să rămân
la tine întreaga noapte? dar
cum să nu chiar te rog?
facem puţină conversaţie chestii ne mai
şi distrăm?
crezi că va trebui la un moment dat
să dormim un pic? crezi că va trebui
să ne ajutăm şi de mâini? asta
nu te va deranja în plus?
dar nici un deranj? serveşte-te cât pofteşti?
dar la covor fi mai atent îl am de la mama?
nu vreau să se supere?
ce fragil este paharul cum să fi ştiut?
nu contează oricum trebuia să te schimbi?
zici că trebuia sau
schimbăm subiectul? are şi ăsta
nevoile lui? nu strică într-adevăr puţină
agitaţie poate nişte muzică?
crezi că te descurci sau punem aspiratorul
să facă treaba asta?

(haltera cu zurgălăi)

un caz clar. la lumina zilei. şi întunericul polar. travestiţi. pe toate canalele.
o canalie? da. ovia? poetraş. nu. poetruţ. borş stricat. acreală. de făcut. mugur este eroul. pe naiba.
în combinaţie. cu alţii. aşa îi place. aşa îi trebuie. tribunalul? pe 5 februarie. judecat?
în camera orange. evident. se ştie. travestiţii? şi ei. la grămadă.

şi încă una de ultimă oră. cu travestiţi. evident. iată. plagiatul final:

sms:
poţi conta pe mine îmi dau seama.

sub geamul meu o maşină cu megafoane scoate sunete asemănătoare ; ai făcut totul pentru a-ţi salva familia de microbi.

mugur te aşteptăm la o terasă la intrarea (poarta de lemn) în satul de vacanţă dinspre staţia lui100.

(generaţia 2000 antologie) la pungă de 1 leu

a furat şi din asta? da. cu neruşinare. comis furt pe faţă. evident. luat cu totul. nu a băgat virgulă?
da. întocmai şeful. să-l executăm. dar organele? ăştia suntem noi. protejăm. nu dormim. nu sforăim. când este vorba de interesul public. demascare universală. un fâs.
demascaţii? fac bâlci. să-i ridicăm. avem motive. nu ne pot opune rezistenţă. morală. virtuală. orice ar spune? orice.
puţină răcoare. se vor trezi. apoi spun. ce?

tot ce vrem noi.

rulmix (1)

2010-01-11T14:05:00.004+02:00

(max ernst - oedipus)

/o plantaţie de cactuşi îi ieşea în afara corpului ca o prelungire necesară unei deplasări rapide în caz de nevoie. fenomenul putea fi interpretat ca o formă de autoapărare. duşmanii încă nu fuseseră identificaţi.
de la prima oră a dimineţii autorităţile au sesizat faptul insolit dar nu au luat nici o măsură. s-au limitat la a urmări ceea ce se întâmplă. sistemele erau conectate la eveniment. orice noutate se putea transmite în câteva secunde.
după câteva ore autorităţile au fost informate că individul nu reprezenta un pericol social. nu era nevoie de o intervenţie în forţă. puteau sta deoparte dar în nici un caz să-l lase să dispară prea mult în somn.
individul va folosi metode pentru a duce în eroare controlul exercitat de la distanţă asupra lui. el ar dori să revină printre ceilalţi dar transformat după periplu făcut./

existam doar pentru că încercam în mod repetat să visez

uneori povestea vine pe neaştepate către povestitor ia o direcţie potrivnică controlului

se vedea în trenul pe care îl aşteptase atâta timp în gara de provincie cu neoanele acelea slabe aprinse întreaga noapte şi care adunau grămezi de ţânţari muşte şi fluturi cu aripi maronii. vagoanele trenului arătau ca nişte apartamente de lux spaţioase paturi duble cu pături de mătase, candelabre cu mai multe braţe iar fiecare bec cu o altă lumină încât încăperea avea pe fiecare porţiune a pereţilor o altă culoare întretăită de porţiuni scurte de întuneric.
apare cu părul răvăşit la o fereastră a trenului privind pe fereastră un peisaj muntos dar copacii parcă se desfăşoară ca într-un film înglobaţi într-o peliculă fină ce se apropie şi se depărtează de ochii lui terry riley
începe să se plimbe prin tren. deschide uşile compartimentelor fără să-i anunţe cu vreo bătaie de uşă înainte pe cei dinăuntru. are nevoie să intre neanunţat să surprindă călătorii care sunt captivi acestui drum cu trenul. cu trenul inventat de el migălos în ani de închipuiri şi proiecţii reuşite a fiecărui amănunt. nici el nu are ceva finisat în această călătorie şi a lăsat spaţii albe ale traselui care urmează să le umple din mers cu ajutorul celor pe care îi va întâlni. se vor surprinde unii pe alţii va păstra o tensiune ciudată cu fiecare nouă secvenţă derulată
"dar atunci când călătorul este departe de casă , când este reţinut în acele insule în care visa, se gândeşte la patria sa; ea îi lipseşte şi îi apare în culori cu totul noi... staţia pe care o reprezintă locul descris în această călătorie dus-întors , poate intra în relaţii spaţiale foarte diferite cu locul în care mă găsesc" (michel butor).

observă cunoscuţi foşti colegi de şcoală generală sau de liceu al căror nume nu şi-l poate aminti oricât ar încerca acum în diverse poziţii şi posturi. unii consumă alcool în pahare mate ciocnesc uşor înainte de a sorbi cu încetinitorul fiecare nouă gură din pahar. alţii fac dragoste cu gesturi lente bărbaţii pe jumătate dezbrăcaţi păstrând pe ei doar o cămaşă sau un tricou iar partenerele un sutien sau o pereche de ciorapi. pe el nu-l bagă în seamă de câte ori intră în cameră de parcă nici nu ar exista pentru ei. el are din nou aceeaşi senzaţie ca şi atunci când privea peisajul pe fereastra vagonului. cunoscuţii sunt prizonierii unei pelicule de film ale carei schimbări de acţiune le decide tot el. este de ajuns să se gândească la o anumită desfăşurare a ceea ce are în faţă pentru ca cei doi parteneri să-şi schimbe poziţiile în care fac dragoste sau modul cum beau din pahare. şi simte cum i se încălzeşte pielea cum este nevoie să scape şi el de haine pentru a-şi continua drumul pe coridoarele trenului

se gândea la un personaj fără antecedente verificate un criminal bănuit dar care nu poate fi niciodată dovedit. autorităţile au puteri transferate de cei supravegheaţi de ei. slăbiciunile lor le fac misiunea mai uşoară supraveghetorilor.

"am avut multe femei de o noapte. oricum nimic nu durează o veşnicie" /filmul 2046/

dorea un personaj ale cărui amintiri pot fi uşor înlocuite la anumite intervale pentru ca acesta să schimbe pistele iar rătăcirile să dureze lăsând în urmă dâre pronunţate. ştia că este important să poţi urmări fără a fi uşor reperat.

epistolă către damiev /madrid 2003/

2010-01-06T03:12:00.007+02:00

salutări amice,

de data aceasta transmit de pe frontul de vest unde totul este plin de sclipici şi voaluri strălucitoare. aici unde oamenii parcă zâmbesc mai mult, se mişcă natural pe străzi şi să nu mă întrebi ce este acela natural, este mai degrabă o stare când îi privesc trecând pe bulevarde, în magazine sau mijloace de transport, un transfer ce-mi dă certitudinea aceasta. nu o să devin melancolic , nu o să plângem, doar între patru pereţi, aşa cum ne-am promis în toţi anii aceştia.
este sfârşit de săptămână şi oamenii se pregătesc de o nouă fiestă până duminică.

vine seara şi ei vor să ia cu asalt barurile de cartier, cluburile, sălile de cinema,bulevardele. vineri seara din stradă vine parcă un murmur al fericirii, o exuberanţă ce se pregăteşte să se dezlănţuiască în orice clipă. sunt în ţara lor şi asta le face plăcere, nu au grija zilei de mâine, poporul acesta parcă este născut pentru o fiestă neîntreruptă. eu nu plec nicăieri. rămân să ascult din casă murmurul, forfota, vocile în urcare de pe timoteo domingo lângă două sticle de malaga vin de doi ani cumpărat de la supermarketul din colţ "lidl". încerc să ascund o stare de teamă şi neadaptare la mediu, în definitiv este o problemă a mea, deoarece îmi place oraşul acesta şi oamenii îmi plac dar este o anumită stare de înstrăinare de parcă calc mereu pe un pământ ce nu mă poate încă asimila. sau eu nu vreau să-i fiu o părticică. paradoxul acesta al adaptării m-a însoţit mereu. în copilărie mi-a fost cel mai uşor, deabia aşteptam în vacanţe să plec la braşov, oneşti, la bunici la bălteni un sat pierdut pe lângă buzău sau la brezniţa-motru o comună din mehedinţi. în două-trei zile eram de-al locului, înstăpâneam terenul, mi-l făceam familiar cu întreg arsenalul de obiecte pentru joacă, cu locuri unde mă puteam înstrăina şi peste tot îmi făceam prieteni, nu stăteam niciodată prea multe ore singur, de fiecare dată mă simţeam adoptat. acolo legam cele mai strânse chiar dacă efemere prietenii. după ceva luni , mai ales în vacanţele de vară mi se făcea dor de casă, de alexandria, de blocul g103, de băieţii şi fetele de la scară, de parcă i-aş fi părăsit de ani de zile. era semnalul că este nevoie să mă întorc. singurul loc pe care l-am simţit acasă cu adevărat a fost oraşul ăsta într-un fel blestemat alexandria. şi acum îl simt la fel dar ştiu că nu o să mai regăsesc niciodată acea matrice a copilăriei, adolescenţei şi tinereţii până la plecarea în capitală. nu o să mai pot fi al locului, deoarece în ultimii ani când am revenit pentru scurt timp nu m-am mai regăsit, chiar dacă senzaţia de familiaritate cu locul există. eu nu fac decât să caut străzile unde ne-am plimbat noi, să rememorez anii noştri de glorie şi frondă, locurile stategice ale oraşului de unde plănuiam mersul lumii, aerul din barurile unde am băut şi care din fericire încă mai există. dar nu mai regăsesc sentimentul acela deplin al înstăpânirii. dar să lăsam asta...

fotograful îşi continuă dragă damiev, aşa cum am promis aventura pe calle alcala. surprinde imagini colorate cu aparatul său vechi "smena", străzile curate , parcurile de joacă ale copiilor, zâmbetele peruancelor şi bolivienelor, oamenii frumos îmbrăcaţi şi parcă niciodată grăbiţi, barurile pline întâlnite la tot pasul. dacă ar putea intra în pelicula aparatului şi mirosul de peşte din magazinele în care intru pentru a admira calamari, diferite feluri de scoici, raci, caracatiţe, pui de rechin etc. toate vieţuitoarele privindu-mă parcă în ochi ar fi perfect. îţi jur, peştele din "arizona dream" îmi este de când am văzut filmul în creier ca într-un acvariu pe care sper să-l îndrăgească deoarece nu cred că o să-i mai drumul prea curând. promit că o să am grijă de el deoarece îmi poate transmite din laponia gândul cel bun. o să-mi spună într-o zi ceva ce nici un om nu ar putea rosti şi atunci voi vedea totul altfel.
fotograful a scăpat pentru moment de grija zilei de mâine dar asta nu-i aduce o mare alinare căci alte visuri îl cheamă, străzile din vise par mai adevărate chiar dacă mă rătăcesc adeseori în căutarea unui loc pe care îl uit este un alt loc, repet, este un alt loc la fel de îndepărtat ca ţara de foc. remarc acelaşi scrâşnet în creier când închid ochii şi desfăşor o anumită incoerenţă în imaginile desfăşurate, o incoerenţă cu puncte senine, puternice, drăgăstoase şi apoi deliruri îmbibate de un aer obscur.

2009-12-18T15:28:00.004+02:00

POEŢI FĂCÂND AUTOSTOP PE AUTOSTRADĂ - /Gregory Corso/

Fireşte că încercam să-i explic
Dar el dădu din cap fără nici un motiv
I-am spus că cerul alungă soarele
El răspunse spunând :
"La ce bun!"
Din nou mi s-a părut
că sunt un demon,
De aceea i-am spus: "Dar oceanul
alungă peştele."
De data aceasta izbugni în râs
şi-mi spuse: "PRESUPUN că fraga este alungată de pădure."
După asta am ştiut că începe lupta.
Deci am luptat
El zise: " Căruţa cu mere e ca o coadă de mătură- îngerul
face praf
vechi saboţi olandezi."
I-am spus:"Fulgerul va lovi bătrânul stejar
eliberând vaporii!"
El zise:"Stradă nebună fără nume!"
Îi răspund:"Ucigaş pleşuv ! Ucigaş pleşuv! Ucigaş pleşuv!"
El zise devenind nebun de-a binelea:
"Furnale!Gaz!Pândă! "
Îi răspund surâzând:
"Ştiu că Dumnezeu ar întoarce capul dacă aş sta liniştit şi aş medita"
Am sfârşit prin a ne descompune blestemând aerul.

(poem din antologia "LIRICA AMERICA CONTEMPORANĂ"- traducere de Virgil Teodorescu şi Petronela Negoşanu, editura Albatros 1980)

/S-a născut la New York în 1930. Se alătură generaţiei beat, împreună cu Jack Kerouac şi Allen Ginsberg./

cenaclul euridice, miercuri 4 noiembrie, ora 18.00, biblioteca Sadoveanu

2009-11-02T21:16:00.008+02:00

Miercuri, ora 18.00, la biblioteca metropolitană "M. Sadoveanu" ( lângă Piaţa Amzei), citesc împreună cu Gabriela Toma la cenaclul "Euridice" condus de Marin Mincu.

Gabriela Toma îşi va lansa volumul "Cântecul geamănului" apărut la editura Humanitas, pe 26 noiembrie la târgul de carte "Gaudemus".

Eu voi citi din volumul aflat în pregătire "Inhalaţii" .

Vă aşteptăm! (şi pentru ce se va întâmpla şi după întâlnirea oficială într-un bar, crâşmă, etc.).

remember de sat - răreanca

2009-10-07T21:48:00.009+03:00

bunicul şi ortacii

2009-10-05T18:38:00.007+03:00

mănânc magiun de prune şi lu bunicu i-am adus îşi va arăta recunoştinţa îmi pierd minţile nu ştiu sigur bunicul nu a murit are ceva sânge depozitat pentru a face faţă încercărilor rezerve federale importuri fără ştirea grănicerilor de parcă ăştia chiar ar vrea sau nu un răsărit neaşteptat pe care eu nu l-am prins la timp. nu a murit... cu toate că îmi doream o ultimă fotografie cu tot cu zâmbet şi cuvinte memorabile dar mai târziu se va întâmpla... aurolacii au devenit bogaţi când nimeni nu se mai aştepta... au cucerit zone periferice ale oraşului le apără împotriva tuturor invaziilor... un ideal ar fi construirea unei statui în mijlocul oraşului alături de cea a eroului necunoscut... statuia eroilor din al doilea şi primul razboi mondial... pentru ce toate astea fapte de vitejie şi apoi un cântăreţ de muzică populară îndrăgit de populaţia purtătoare de sacoşe mândrie locală...

dansul berii pe masă nu o apuca de unde nu îi place... ce se mai întâmplă în acest măcel s-a trezit bunicul se uită la posturi interzisedar eu nu am reuşit să îl opresc de parcă aş fi săvârşit o crimă înaintea înfăptuirii ei. după cum vezi toate se schimbă pe alte programe nedorite... căcat asta dau şi nici măcar cu pungi decente să le poţi purta mândru din piaţă până acasă să vadă că îţi permiţi...există o prefacere domnule director până mâine putem să vă aducem kilograme de otravă ajung şi pentru invadatori ronţăitori de prin subsoale... curăţenie ca la carte pe bani puţini... ne înţelegem nu vă îngrijoraţi se poate raporta că sarcinile au fost îndeplinite o mărire de salariu de la centru care centru este unul aşa a fost şi înainte hai cu calm să nu ne dăm în stambă chiar suntem stâpâni pe ... acum au spus o situaţie fără ieşire dar se rezolvă puţin efort puţină salivă

bunicul îşi bea ţuica adusă de la ortaci apoi doarme în sufragerie nu mai ajunge în dormitorul lui zâmbeşte în somn celor pe care îi întâlneşte acolo. la trezire se grăbeşte spre bucătărie unde îşi spală următorul pahar dezinsecţie. A avut 5 kg de licoare într-un bidon de plastic. De o săptămână o ţine tot aşa şi încă rezistă. Nu mănâncă deloc. Şi dacă ar muri nu şi-ar da seama. papagalul îl ascultă iar oamenii îi vede de pe balcon distanţa îi face bine şi îl ajută la digestie

ati completat eronat acest formular nu înţeleg pentru cine aţi lucrat înainte nici nu este nevoie tocmai condamnat de 10 ani chiar mai înainte se vede după zâmbet o mostră de zâmbet cald înţelegător minunat pentru dumneavoastră un post la deratizare umezelile sunt o continuă surpriză vă puteţi remarca şi atunci departamentul de supravegheri vă va ridica deasupra...

despre ce

2009-10-02T02:16:00.016+03:00

despre ce vroia să vorbescă
de parcă nu ar fi fost vorba despre el şi ar fi altul cel disecat ( se privea ca prin sticla unui borcan plin de resturi de mâncare).
poate este vorba despre începutul destabilizării dar asta există de ani de zile. ( s-ar putea spune la o privire grăbită că nu vrea să iasă din ea). nu are mijloacele potrivite. nu a exersat îndeajuns. o poveste falsă pe care nu o crede nici el
nu ieşi din destabilizare
sunt doar momente de respiro
momente oferite... momente înşelătoare când crezi lucruri care nu se vor întâmpla niciodată...

este vorba de răsărituri de soare prelungite nefiresc în mintea lui când vrea să închidă ochii pentru ca lumina ce-i intră în cameră să se adăpostească sub pleoape şi să rămână acolo pentru o zi întreagă . nimic să nu o scoată.
nimic să nu-l oblige să deschidă mai devreme decât vrea ochii

odată a scris
/dimineaţa nu ar trebui să filosofezi prea mult deoarece există zgomotele clare ale trezirii cartierului la viaţă. oarecum din altă lume. aşa vrei tu. dimineţa cu ciripitul ascuţit al vrăbiilor primii paşi pe trotuar târşâiţi ai celor care pleacă nemulţumiţi la muncă saltul periculos din vis la un real refuzat oarecum de mecanismele dedulcite la toropeală... întrebarea repetată dacă chiar ar trebui să înceapă o nouă zi cu toate cele ale ei cunoscute şi cu tine în angrenajul ei înglobat ... pofta de a simţi pe buze aroma unei cafele minte cu ochii închişi te poţi iluziona dorinţa de a fuma o primă ţigare ca pentru a delimita noaptea de zi dorinţa de a se propia de fereastră şi a verifica dacă lucrurile sunt în ordine şi ceilalţi intră în ritmul cunoscut. el nu vrea să intre. el nu vrea să iasă. rămâne suspendat pentru a nu a afla poziţia lui destinată pe hartă

sunt momente dimineaţa când se poate suspenda şi uneşte capetele ce-l trag în direcţii diferite. este vorba despre o alinare sau momentele când încremeneşte cu un zâmbet în colţul gurii în fotoliu cu privirea la masca neagră şi râsul ei seamănă cu al lui. fixitatea acelui chip care îl poate linişti
apoi destabilizarea care nu începe în acelaşi fel şi odată cu trecerea anilor a devenit din ce în ce mai perversă ca desfăşurare

ar vrea
despre ce vorbea singur în faţa paharului gol lichidul nu trădează şi are acelaşi urcuş zigzaguri în trupul lui oferă un maxim al destinderii poţi pilota un zbor personalizat

/nu trebuie să te miri nu este nevoie nici să strănuţi aerul este îmbătător ameţeala ei nici chiar aşa această dimineaţă îţi poate arăta lucruri minunate chiar cu mâna ta. şi apoi te poţi recupera dacă este nevoie din primul gang de bloc unde urina este o mireasmă îmbucurătoare. din primul gang nu uita primul la dreapta trece şi ameţeala poţi număra fiecare oscior lipsă şi să-l aşezi la loc. nu este nevoie să întârzii în mirare anatomia poate înşela cel mult un ochi orb/

despre ce vroia să vorbească în lipsa ascultătorilor
spre ce privea în cameră când întunericul îi era singurul aliat ... doar contururile bibliotecii îndepărtate se puteau ghici nici o traiectorie... sfârşea în tăcere înainte de a rosti primul cuvânt.
despre ce vorbeşte anexează vocabularul sau este anexat
anexează întâmplări sau este purtat
spre ce se îndrepta când venea o ceaţă bucată periculoasă stilet ce ar putea să-l ucidă la o simplă aingere

dinspre ce putea să vorbească cine autoriza vorbirea împărţea roluri ingrate

cum putea să apuce şi de unde apucarea cu doua trei sau patru mâni rezervele întotdeauna mai importante în desfăşurarea evenimentelor de prim plan rezerva şi înlocuitorul

dinspre ce avea să vină şi cu ce forţă
despre ce nu reuşeşte să vorbească
când vorbeşte
despre ce

remember (atât de siropos)

2009-09-17T17:42:00.010+03:00

mix

2009-08-30T13:43:00.008+03:00

"dar în istorie totul este revoluţie , chiar şi o reînoire, o descoperire imperceptibilă şi paşnică. în lături deci şi cu preconceptul oratoric al reînoirii morale care are nevoie (chiar şi din partea altora, a celor activi) de o acţiune violentă. în lături cu nevoia asta de tovărăşie
şi de zgomot. eu trebuie să mă mulţumesc cu cea mai mică descoperire din fiecare poezie în parte, şi să-mi manifest reînoirea sufletească şi umilinţa cu care mă supun acestui destin, care este natura mea. ceea ce este foarte înţelept. dacă nu cumva toate acestea înseamnă lene şi josnicie."- cesare pavese - meseria de a trăi.
suntem prea mulţi pe aici. de aceea ne merge rău. de aceea nu ne mai suportăm. şi vrem să admirăm un cuţit înfipt în spatele duşmanului inventat. operă de artă pentru zile caniculare.
operă de binefacere.

şi ea ştie de ce

le e frica sa ma loveasca (andrei peniuc)

2009-08-16T12:16:00.006+03:00

(un animal mic- andrei peniuc)

###

ajungi sa crezi ca exista
o singura legatura
de aici toate familiaritatile si recunoasterile
nu sunt decat eu
se ia forma mea si se pretinde
o asemanare prieteneasca mi se daruieste
o incalzire placuta dar caldura e tot
a mea si numai a mea
nu apar noutati nu exista uimiri
completez un puzzle dezansambland
piesa cu piesa unul identic
intru aici singur si ma recunosc
in toate populatiile intalnite.

***
fugile tot mai lenese locurile din jur
s-au dezmembrat geometric
venele mele leaga
orasul intr-o retea sangeroasa
toate autobuzele din care cobor
repetand aceeasi secventa pana la defectarea imaginii.

###

ma grabesc pentru ca ma stiu
asteptat luat de mana inaintat
cu o familiaritate de care nu
m-am temut nici un pic macar
nu ma rusinez de asternerea
primirii acesteia dulci
le e frica sa ma loveasca
fiindca asta m-ar indeparta
de o legenda a lor
pe care stiu sa o ansamblez cu precizie.

( poeme din volumul "un animal mic", publicat la editura pontica in 2002)