luni, 2 noiembrie 2009
cenaclul euridice, miercuri 4 noiembrie, ora 18.00, biblioteca Sadoveanu
Gabriela Toma îşi va lansa volumul "Cântecul geamănului" apărut la editura Humanitas, pe 26 noiembrie la târgul de carte "Gaudemus".
Eu voi citi din volumul aflat în pregătire "Inhalaţii" .
Vă aşteptăm! (şi pentru ce se va întâmpla şi după întâlnirea oficială într-un bar, crâşmă, etc.).
miercuri, 7 octombrie 2009
luni, 5 octombrie 2009
bunicul şi ortacii
mănânc magiun de prune şi lu bunicu i-am adus îşi va arăta recunoştinţa îmi pierd minţile nu ştiu sigur bunicul nu a murit are ceva sânge depozitat pentru a face faţă încercărilor rezerve federale importuri fără ştirea grănicerilor de parcă ăştia chiar ar vrea sau nu un răsărit neaşteptat pe care eu nu l-am prins la timp. nu a murit... cu toate că îmi doream o ultimă fotografie cu tot cu zâmbet şi cuvinte memorabile dar mai târziu se va întâmpla... aurolacii au devenit bogaţi când nimeni nu se mai aştepta... au cucerit zone periferice ale oraşului le apără împotriva tuturor invaziilor... un ideal ar fi construirea unei statui în mijlocul oraşului alături de cea a eroului necunoscut... statuia eroilor din al doilea şi primul razboi mondial... pentru ce toate astea fapte de vitejie şi apoi un cântăreţ de muzică populară îndrăgit de populaţia purtătoare de sacoşe mândrie locală...
ati completat eronat acest formular nu înţeleg pentru cine aţi lucrat înainte nici nu este nevoie tocmai condamnat de 10 ani chiar mai înainte se vede după zâmbet o mostră de zâmbet cald înţelegător minunat pentru dumneavoastră un post la deratizare umezelile sunt o continuă surpriză vă puteţi remarca şi atunci departamentul de supravegheri vă va ridica deasupra...
vineri, 2 octombrie 2009
despre ce
de parcă nu ar fi fost vorba despre el şi ar fi altul cel disecat ( se privea ca prin sticla unui borcan plin de resturi de mâncare).
poate este vorba despre începutul destabilizării dar asta există de ani de zile. ( s-ar putea spune la o privire grăbită că nu vrea să iasă din ea). nu are mijloacele potrivite. nu a exersat îndeajuns. o poveste falsă pe care nu o crede nici el
nu ieşi din destabilizare
sunt doar momente de respiro
momente oferite... momente înşelătoare când crezi lucruri care nu se vor întâmpla niciodată...
este vorba de răsărituri de soare prelungite nefiresc în mintea lui când vrea să închidă ochii pentru ca lumina ce-i intră în cameră să se adăpostească sub pleoape şi să rămână acolo pentru o zi întreagă . nimic să nu o scoată.
nimic să nu-l oblige să deschidă mai devreme decât vrea ochii
odată a scris
/dimineaţa nu ar trebui să filosofezi prea mult deoarece există zgomotele clare ale trezirii cartierului la viaţă. oarecum din altă lume. aşa vrei tu. dimineţa cu ciripitul ascuţit al vrăbiilor primii paşi pe trotuar târşâiţi ai celor care pleacă nemulţumiţi la muncă saltul periculos din vis la un real refuzat oarecum de mecanismele dedulcite la toropeală... întrebarea repetată dacă chiar ar trebui să înceapă o nouă zi cu toate cele ale ei cunoscute şi cu tine în angrenajul ei înglobat ... pofta de a simţi pe buze aroma unei cafele minte cu ochii închişi te poţi iluziona dorinţa de a fuma o primă ţigare ca pentru a delimita noaptea de zi dorinţa de a se propia de fereastră şi a verifica dacă lucrurile sunt în ordine şi ceilalţi intră în ritmul cunoscut. el nu vrea să intre. el nu vrea să iasă. rămâne suspendat pentru a nu a afla poziţia lui destinată pe hartă
sunt momente dimineaţa când se poate suspenda şi uneşte capetele ce-l trag în direcţii diferite. este vorba despre o alinare sau momentele când încremeneşte cu un zâmbet în colţul gurii în fotoliu cu privirea la masca neagră şi râsul ei seamănă cu al lui. fixitatea acelui chip care îl poate linişti
apoi destabilizarea care nu începe în acelaşi fel şi odată cu trecerea anilor a devenit din ce în ce mai perversă ca desfăşurare
ar vrea
despre ce vorbea singur în faţa paharului gol lichidul nu trădează şi are acelaşi urcuş zigzaguri în trupul lui oferă un maxim al destinderii poţi pilota un zbor personalizat
/nu trebuie să te miri nu este nevoie nici să strănuţi aerul este îmbătător ameţeala ei nici chiar aşa această dimineaţă îţi poate arăta lucruri minunate chiar cu mâna ta. şi apoi te poţi recupera dacă este nevoie din primul gang de bloc unde urina este o mireasmă îmbucurătoare. din primul gang nu uita primul la dreapta trece şi ameţeala poţi număra fiecare oscior lipsă şi să-l aşezi la loc. nu este nevoie să întârzii în mirare anatomia poate înşela cel mult un ochi orb/
despre ce vroia să vorbească în lipsa ascultătorilor
spre ce privea în cameră când întunericul îi era singurul aliat ... doar contururile bibliotecii îndepărtate se puteau ghici nici o traiectorie... sfârşea în tăcere înainte de a rosti primul cuvânt.
despre ce vorbeşte anexează vocabularul sau este anexat
anexează întâmplări sau este purtat
spre ce se îndrepta când venea o ceaţă bucată periculoasă stilet ce ar putea să-l ucidă la o simplă aingere
dinspre ce putea să vorbească cine autoriza vorbirea împărţea roluri ingrate
cum putea să apuce şi de unde apucarea cu doua trei sau patru mâni rezervele întotdeauna mai importante în desfăşurarea evenimentelor de prim plan rezerva şi înlocuitorul
dinspre ce avea să vină şi cu ce forţă
despre ce nu reuşeşte să vorbească
când vorbeşte
despre ce
joi, 17 septembrie 2009
duminică, 30 august 2009
mix
"dar în istorie totul este revoluţie , chiar şi o reînoire, o descoperire imperceptibilă şi paşnică. în lături deci şi cu preconceptul oratoric al reînoirii morale care are nevoie (chiar şi din partea altora, a celor activi) de o acţiune violentă. în lături cu nevoia asta de tovărăşieşi de zgomot. eu trebuie să mă mulţumesc cu cea mai mică descoperire din fiecare poezie în parte, şi să-mi manifest reînoirea sufletească şi umilinţa cu care mă supun acestui destin, care este natura mea. ceea ce este foarte înţelept. dacă nu cumva toate acestea înseamnă lene şi josnicie."- cesare pavese - meseria de a trăi.
operă de binefacere.

şi ea ştie de ce
duminică, 16 august 2009
le e frica sa ma loveasca (andrei peniuc)

(un animal mic- andrei peniuc)
###
ajungi sa crezi ca exista
o singura legatura
de aici toate familiaritatile si recunoasterile
nu sunt decat eu
se ia forma mea si se pretinde
o asemanare prieteneasca mi se daruieste
o incalzire placuta dar caldura e tot
a mea si numai a mea
nu apar noutati nu exista uimiri
completez un puzzle dezansambland
piesa cu piesa unul identic
intru aici singur si ma recunosc
in toate populatiile intalnite.
***
fugile tot mai lenese locurile din jur
s-au dezmembrat geometric
venele mele leaga
orasul intr-o retea sangeroasa
toate autobuzele din care cobor
repetand aceeasi secventa pana la defectarea imaginii.
###
ma grabesc pentru ca ma stiu
asteptat luat de mana inaintat
cu o familiaritate de care nu
m-am temut nici un pic macar
nu ma rusinez de asternerea
primirii acesteia dulci
le e frica sa ma loveasca
fiindca asta m-ar indeparta
de o legenda a lor
pe care stiu sa o ansamblez cu precizie.
( poeme din volumul "un animal mic", publicat la editura pontica in 2002)












